Paul Palencsar: ”Eu însumi exist și scriu acum tocmai datorită unui duhovnic”. Cugetări la Postul Mare

Cugetări la Postul Mare

A început Postul Mare și mă gândeam că mulți ar vrea să-i mai dea o șansă lui Dumnezeu. Nu e despre înfometare și însetare, despre autoflagelări însângerate, fețe morocănoase și iritate stări emoționale. Nu e despre trup, ci despre inimă. E despre a găsi un duhovnic în care iubirea de om n-a pierit, care te face să simți că ești unic, tu și viața pe pământ. Fiecare întâlnire cu el are bucuria și uimirea celei dintâi. Problema, chinul, drama mea sunt ale lui. El nu vrea banii, ci fericirea mea. Nu vrea să-mi arate cine-i șeful și cine subordonatul. Depresia, deznădejdea, lacrimile mele trec și prin ființa sa. Nu sunt singur. Pentru el, nu sunt un număr dintr-o serie, un "altul la rând" în catastiful unui funcționar bisericesc, plictisit, sătul.

Adevăratul preot duhovnic e multiplicarea lui Iisus în lume. Iisus, cel bun, blând, răbdător, iubitor de om până la propria-i moarte. E omul căruia îi spun despre cele mai ridicole fapte și gânduri, fără teama că va râde, ironiza, judeca, certa, pedepsi, tuna și fulgera. Fiecare întâlnire cu el deschide ușa Raiului, miroase a iubire din altă lume și mă aduce aproape de mine însumi. Pentru el, nu sunt un păcătos, ci un sfânt care a avut o zi proastă. Un Petru, ce a călcat în străchini, un fiu risipitor ajuns acasă, un Iuda, căruia-i spune mereu: "Lasă ștreangul, dragul meu. Sunt aici."

El însuși, preotul duhovnic, știe că e un păcătos iertat de alt duhovnic, la rândul său. Și el a fost dezarmat de iubirea unui preot, ce l-a luat în brațe și l-a învelit în dragoste. Și el, preotul, a avut de mărturisit gânduri și fapte rușinoase, urâte, mizerabile. Nu vrea să pară sfânt infailibil, imun la ispitele vieții. Nu dorește să impresioneze. Și el a pus în brațele unui preot propria depresie, deznădejde, lacrimi și suspine. Știe greul venirii omului în fața sa, neîncrederea, timiditatea, rușinea, lupta teribilă între da și nu. Și el a venit la duhovnic ca ultimul dintre oameni și a plecat ca primul dintre ei. Și lui cerul îi părea mai senin, soarele mai strălucitor și viața mai frumoasă.

Dacă vă îndoiți de spusele mele, dacă ce scriu vi se pare ideal și atât, utopic și nimic mai mult, vă înșelați. Eu însumi exist și scriu acum tocmai datorită unui asemenea duhovnic. Astfel de preoți există. Da, sunt rari, dar și diamantele sunt rare, tocmai de aceea toți le vor.

"Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide." (Matei 7 : 7)

#paulpalencsar #postulmare