Superman
Florin Cîțu a devenit ciuca bătăilor pe internet pentru că a postat pe Instagram imagini cu el în rol de Superman. Duminică, 25 septembrie 2021, Florin Cîțu nu a fost Superman, dar a câștigat un război în care a pornit ca învins.
Din start, a avut dezavantaje multe: lipsa de experiență față de Ludovic Orban, scandalurile despre trecutul său aventurier (unele, puse la cale din câte se pare de tabăra Orban, altele – gen declarațiile cu ”nu mănânc pâine” – și le-a creat singur), criza coaliției (provocată de acțiunile sale abrupte în raport cu USRPLUS, vezi ”mazilirea” miniștrilor Vlad Voiculescu și Stelian Ion), pandemia care lovește inevitabil în încrederea Guvernului, scumpirile.
În ciuda tuturor acestor handicapuri care s-au decontat în imaginea sa tot mai negativă, Florin Cîțu a rezistat. Dar nu doar el, a rezistat centrul de greutate al PNL. Fără suportul și unitatea liderilor locali, fără impulsul inițial dat de lideri curajoși ca Rareș Bogdan, Robert Sighiartău și Florin Roman, urmat de suportul unor ”greuceni” ca Boc, noul președinte al PNL nu ar fi reușit să învingă.
Puțini ar fi pariat pe el, mai ales că părea mai degrabă un tehnocrat cu papion, un om al cifrelor, al economiei, nicidecum un luptător prin tranșeele murdare ale politicului.
Victoria zdrobitoare în fața lui Ludovic Orban arată că Florin Cîțu este un învingător, nu neapărat inspirat din Superman.
Să nu clachezi în valul general de ură, să ai nervii tari, să tragi după tine o căruță plină cu tinichele și totodată să ai puterea să mergi mai departe, asta nu poate fi altceva decât alura unui învingător.
Politica nu e un loc pentru fecioare, mai ales în România unde balamucul continuu și căutatul nodului în papură sunt cele mai populare obiceiuri, iar Florin Cîțu nu face excepție.
El nu e cu nimic mai bun și nimic mai rău decât cei care au trecut pe la Guvern (poate cu excepția lui Dăncilă) sau pe la șefia PNL, prin urmare demonizarea sa pentru fapte discutabile petrecute în tinerețe, nicidecum de când ocupă funcții publice, este nu doar o eroare de judecată publică, ci și rea intenție – specifică însă, cum spuneam mai sus, unei țări care are plăcerea sadică de a se devora din interior.
De aceea, încercarea adversarilor săi din USR și PNL de a-l transforma în răul absolut a fost și incorectă etic, dar și inutilă, vedem acum.
Apropo: cine va intra să ne salveze țara, prin politică, atâta vreme cât odată ajuns în sistemul public devine ținta unor atacuri isterice, interminabile și nocive pentru mentalul colectiv?
Nu-i mai bine să stai deoparte și să-i lași pe alții mai slabi și mai proști decât tine, dar care nu suferă când sunt terfeliți la TV? De aceea, mulți oameni valoroși nu au intrat și nu vor intra niciodată în politică, pentru că riscă să fie transformați în Muma Pădurii din te miri ce motive.
Jurnalistic este dezirabil să scormonești, dar ce rezultă după asta, într-o societate și-așa predispusă la sepuku?
Cîțu nu a fost doar ținta unor avalanșe de atacuri în media, unele vădit tendențioase, ci și a unor valuri de ură pe internet care nu fac bine nici măcar adversarilor lui, odată ajunși la butoane.
Când ridici atât de sus ștacheta așteptărilor cum că doar TU ești schimbarea în bine, pozând în opoziția la ”răul tip Cîțu”, Doamne-ferește să ajungi cu țara pe mână!
Vedem ce se întâmplă cu Nicușor Dan în București: a venit după dezastrul Firea, promițând renașterea, și deja lumea nu mai are răbdare cu el.
Așa s-ar fi întâmplat (sau se va întâmpla, dacă Guvernul va cădea) și cu Florin Cîțu.
Numai că premierul n-a clacat în fața acestui tăvălug al atacurilor și, în ciuda tuturor pronosticurilor, a câștigat și bătălia cu Orban pentru șefia PNL.
L-am urmărit de când era opozant la PSDragnea și până azi. Cîțu a demonstrat că are pielea tăbăcită. Că ține la tăvăleală. Că nu dă înapoi și că nu cedează în convingeri. A învățat multe. Inclusiv din atacurile la care a fost supus. Și pare că e abia la început.
Noul președinte al PNL poate crește chiar mai mult. A depășit cu bine ”botezul” atacurilor din ultima vreme, nu-i mai rămâne decât să nu piardă Guvernul și aibă rezultate la putere.
Dacă USR merge înainte cu fixația de a-l da jos, va fi acuzat ca și înainte de formarea Guvernului Orban că joacă pe gustul PSD și că este un partid cu care nu poți construi nimic, pentru că nu face altceva decât scandal.
Apropo de USR, variantele sunt simple: ori acceptă să lucreze cu acest Florin Cîțu imprevizibil (care mai poate lovi USR sub centură), ori face tușa în Opoziție, alături de PSD și AUR, ceva nu foarte profitabil pentru următoarele alegeri.
În locul lui Cîțu și al PNL, aș face la fel cu USR. Aș juca dur, la modul: ”Ori faceți echipă cu mine și nu vă mai asmuțiți talibanii pe noi, ori valea!”.
De ce? Pentru că nu are sens o coaliție în care primul-ministru nu poate controla o parte din Cabinet. USR arată că nu s-a maturizat deloc, că în continuare confundă politica cu facebook-ul și nici acum nu cred că o alianță PNL-USR la guvernare face bine cuiva.
României, în niciun caz, dar nici PNL sau USR. Poate doar PSD și AUR. Prin urmare, numai un miracol poate schimba relația PNL Cîțu-USR.
Cel mai plauzibil va fi un Guvern minoritar. Sigur, el este la mâna PSD și cu un picior în groapă, dar e un rău mai mic decât o coaliție PNL-USR.
Discursul lui Cîțu este clar anti-PSD, ceea ce nu-l ajută la o moțiune de cenzură. Dar nu cred că, odată picat Guvernul în Parlament, Cîțu va fi mai slab politic.
1. Iohannis îl poate desemna tot pe el premier, iar parlamentarii nu vor vota căderea de două ori a Guvernului, de frica anticipatelor.
2. PSD nu are niciun interes să cadă Guvernul Cîțu. Se vede deja că partidul lui Ciolacu și Grindeanu a ajuns la 37% în sondaje, or trendul ascendent va continua cu PSD în Opoziție (ceea ce nu va ajuta deloc USR, care nu mai are unde să crească, dacă va fi înghesuială mare în Opoziție, cu PSD și AUR).
Dar cel mai important lucru este ce facem în continuare cu România.
Dacă acest moment crucial al congresului PNL va termina cu scandalul politic, avem șansa de a reconstrui această țară, dar numai de pe poziții liberale, de reformă.
Spre deosebire de Orban, Florin Cîțu este un capitalist pur-sânge. Crede în măsurile menite să-i sprijine pe cei care muncesc și este un adversar feroce al cerșitului la stat.
Numai așa se poate schimba România, iar din acest punct de vedere Cîțu este cea mai bună alegere a momentului.
USR, ca partid declarat pro-piață și pro-UE, ar trebui să fie de partea premierului în acest plan de renaștere economică. Dar dacă orgoliile și postările pe rețele vor conta mai mult, se pare că Guvernul Cîțu trebuie să caute sprijin în altă parte.
PSD poate fi o soluție realistă, în ciuda faptului că noul președinte al PNL a spus că ”socialiștii” sunt cel mai mare adversar al său.
Dar uneori, în vremuri de criză, alianțe conjuncturale pentru măsuri inevitabile de refacere structurală sunt soluția salvatoare nu doar în România. Germania este doar un exemplu că parteneriatul stânga-dreapta în interes național e vital, în fața unor pericole majore (invazia naționalismului extremist, bunăoară).
Prin urmare, Cîțu va bate la poarta PSD, dacă USR nu i se supune.
Dacă PSD va câștiga ceva la schimb, va fi mulțumit (de exemplu, banii prin PNDL). Guvernul PNL-UDMR, de asemenea, dacă va avea un bun bilanț economic în cei 3 ani până la viitoarele alegeri (șosele, spitale, școli, afaceri, investiții etc), nu va avea de ce să se rușineze de sprijinul PSD.
Important este ca România să facă treabă, să termine cu gâlceava PNL-USR și să le ofere românilor sate și orașe de genul celor păstorite de Boc, Bolojan, Flutur, Falcă și alții importanți lideri PNL locali.
În fond, asta așteaptă majoritatea oamenilor de la politicieni, fapte, nu vorbe.
Dacă Florin Cîțu va juca în continuare cum a făcut-o în alegerile din PNL și în criza din coaliție, e foarte posibil ca peste 4 ani să fie desemnat din nou premier.
Abia atunci vor fi simpatice imaginile cu ”Florin”- Superman.
