iunie 8, 2009

VStoica si DPAligica despre Reconstructia dreptei

Valeriu Stoica:
Cartea pe care am scris-o cu Dragoş Paul Aligică este o profesiune de credinţă, o pledoarie, o schiţă de proiect, un manual şi un exerciţiu de prietenie. Înainte de a explica această afirmaţie, îmi permit însă să evoc succint o întâmplare care spune ceva despre raţiunea din care s-a născut această carte. În urmă cu aproape zece ani, pe vremea când conduceam PNL, am participat la o întâlnire cu oamenii de afaceri din zona întreprinderilor mici şi mijlocii. Am discutat cu acea ocazie despre pericolul oligarhizării României şi despre pericolul vicierii

iunie 4, 2009

DP Aligica. De ce? Cum? Cit timp? La ce bun?

La comentariile de la postarile precedente despre „Reconstructia dreptei” revine ideea efortului intelectual oarecum inutil, in conditiile in care partidele in masura care sa internalizeze gindirea de dreapta sint departe de a dori – dupa cum o semnaleaza si faptelor lor – asa ceva.
Iata o replica bine construita si de tinut minte a lui Dragos  Paul Aligica, unul dintre cartii asupra careia mi-a facut placere sa insist aici:
Am fost întrebaţi: cum putem să punem în practică proiectul pentru România, când cetăţeanul se află sub nivelul proiectului? Cum poţi să faci proiecte, cum

iunie 1, 2009

Liiceanu despre Reconstructia dreptei

„Cum s-a născut această carte? Ce i-a făcut pe cei doi autori să ne propună un asemenea gest cultural? Citind cartea, mi-am spus că ea a apărut din nemulţumirea în faţa imposturii celor care, în România, vorbesc în numele capitalismului şi al liberalismului. Apărută din această nemulţumire faţă de impostura care circulă zi de zi în televiziuni, radiouri, în ziare şi în discursul partidelor noastre, Reconstrucţia dreptei este un manual de capitalism, de liberalism şi de democraţie. Nu e puţin lucru să faci un manual.
Asta înseamnă că eşti capabil să pui la îndemâna

mai 22, 2009

Aligica despre neoliberalism si despre criticii acestuia

„Azi, însă, suntem în poziţia de a avea o viziune mai realistă şi mai robustă teoretic privind funcţionarea statului şi a pieţei, separat, dar mai ales în conjuncţie. Ştim că piaţa tinde, prin natura ei, spre eficienţă. Adesea nu o atinge. Dar gravitează, în mod natural, în acea direcţie. Statul, nu. Prin natura sa, gravitează spre ineficienţă. Dar avem nevoie de stat din motive ce nu au de a face cu eficienţa economică. Întrebarea este: putem măcar încerca să fim realişti? Putem elimina din dezbaterile noastre ideea naivă că, dacă piaţa nu funcţionează întotdeauna

mai 19, 2009

Aligica despre sondajele manipulatorii

„Ori de câte ori un politician român comandă un sondaj manipulator şi consilierii săi îl încurajează, având convingerea că astfel vor putea determina soarta viitorului scrutin electoral, minţile tuturor celor implicaţi se raportează, probabil fără să ştie, la unul dintre cele mai studiate fenomene din domeniul teoriei predicţiei sociale: problema reflexivităţii predictive. Să faci comentarii ironice cu privire la ce este în mintea politicianului român este inutil. Să ridici semne de întrebare cu privire la ce înţelege sau nu înţelege un consultant (român sau străin)