noiembrie 2, 2009

România e fix precum Liga 1

Am eu aşa un feeling că fiecare naţiune europeană se aseamănă ca mod de funcţionare şi ca rezultate cu echipa sa naţională de fotbal. Cel puţin în anumite momente ale istoriei. Sigur că e vorba şi de bani, căci ţările bogate reuşesc să aibă echipe bune, dar şi de mentalitate şi, mai ales, de un „nu ştiu ce”…
Dacă luăm Germania, spre exemplu, paralela între naţiune şi naţionala de fotbal este una impecabilă. La fel şi cu Franţa, şi cu Anglia, şi cu Spania.
Da’ şi în cazul României e fix la fel. România seamănă cu naţionala sa de fotbal. Iar naţionala

octombrie 29, 2009

Să postaci bine!

A venit toamna. Copacii îşi leapădă costumele frunzifere. Şi pomii la fel. Păsările călătoare formează stoluri în formă de V de la victorie şi pleacă spre ţările mai calde. Să zburaţi bine!
A venit campania. Candidaţii îşi pun costumele penibilifere. Şi susţinătorii lor la fel. Postacii formează găşti în formă de J de la jenant şi viermuiesc pe siteuri şi bloguri. Să postaci bine!

octombrie 22, 2009

Constitutia regimentului

Am citit Constitutia noastra de la cap la coada de fix 2 ori. Ca am zic ca asa trebuie. Ca asa e frumos daca tot vreau sa inteleg mai multe din ce se intampla prin cetatea noastra. Nu a fost, in nici unul din cazuri, una din cele mai apetisante lecturi pe care le-am executat vreodata. Dar tot am ramas cu ceva dupa acest fin exercitiu carturaresc.
Cel mai intens mi-a ramas, de fiecare data, senzatia ca imi scapa foarte multe lucruri. Dar, mi-am zis in barba, nu-i bai, ca doar nu tu trebuie sa o intelegi, ci ceilalti, astia care ne conduc, care e mai destepti.
Numai ca din 2004 incoace, presupun

octombrie 21, 2009

Am cam pierdut parola de la poporul român…

În mod normal, ţara noastră este pregătită în acest moment pentru ca cineva, parcă nici nu mai contează cine, să stingă lumina. Sau să tragă apa. Sau să se uite a silă pe gemuleţul de la avionul low-cost care îl duce departe, departe de aici.
Ce vremuri trăim… O clasă politică de o nesimţire pantagruelică, a cărei singură menire pare a fi acum să spulbere tot ce a mai rămas din şi aşa mizera urmă de speranţă că odată, cândva, ne va fi mai bine. Căci asta este crima cea mai mare pe care o execută toţi nemernicii pe care îi vedem într-o deşănţată expunere

octombrie 21, 2009

Marele rateu fundamental al lui Sever Voinescu. Sau nu?

Pe Sever Voinescu îl ştiţi. Haideţi, măi, că toţi îl ştim. Cu bunele şi relele lui. Că le are pe amândouă categoriile.
Pe Sever Voinescu ar trebui să îl luăm ca pe Michael Jackson, god rest his soul. Adică să ne placă ce cântă Michael şi să ne doară la bască de ce face omul Michael în viaţa personală de dincolo de CD, DVD sau vinil.
Îmi place tare mult cum scrie Sever Voinescu. Atunci când scrie pe orice altceva decât politica internă, moment în care devine necitibil, ca să zic aşa. Pentru că pe zona asta, nou fiind el  în insectarul politic şi, pe cale

octombrie 21, 2009

Politica de a nu spune

De multe politici am auzit la viaţa mea de om virusat cu interesul pentru, hai să băgăm clişeul, bunul mers al vieţii cetăţii. Am auzit-o pe aia cu politica ţigăncii împuţite, cu politica celor două Românii, cu politica puiuţului de comunist. Dar pe asta cu „politica de a nu spune” încă nu am auzit-o…
Dar a venit imberbul Lucian Croitoru cel viteaz, acest fost premier desemnat, care, răspunzând întrebării unei jurnaliste, a replicat, de-a dreptul imperial, „nu răspund, acest lucru face parte din politica mea de a nu spune”.
Cât e de simpatic… Cum s-a gândit el

iunie 17, 2009

Basescu, inotul si papagalii

Media Monitoring e sursa foarte buna!
Radu Moraru: Domnule preşedinte, eu vă spun, de final, un singur lucru. Arătaţi foarte bine. Sunteţi în formă. Deci se pare că adrenalina asta dată de criză, de luptă, de atacuri…
Traian Băsescu: Domnule Moraru, sunt un om care în fiecare dimineaţă înoată cel puţin o jumătate de oră înainte să plece la serviciu. Deci nu am cum să nu am energie…
Radu Moraru: Unde? Să venim şi noi. Dar ştiţi să înotaţi, da? Am înţeles. Bun. Să vă întreb: