Oare dl Radu Duda – acest Lia Roberts de sex masculin! – o fi ajuns pe la 20% in sondajele de opinie de pe la noi? Sau macar va ajunge acolo luna viitoare, cind vine vacanta si cind oamenii sint mai neatenti decit sint de obicei?
A propos:
[poll id=”48″]
În privinţa dlui principe Duda eram lămurit, în linii mari, dinainte de a afla că de la universităţile prin care se laudă că a fost cursant a primit diplome de participare, nu de absolvire. Mă mir că pe lista diplomelor sale nu se află nici una de 25 de dolari din Statele Unite. Primeşti acasă un formular, îl completezi, achiţi contravaloarea şi primeşti acasă o mîndreţe de diplomă, numai bună de înrămat şi de agăţat pe perete. Ori o fi avînd şi din astea?
PS Ar trebui înfiinţate diplome pentru cei care trec prin faţă pe la Yale şi masterate pentru cei care
I-auziti asta:
„Toti tinerii din Romania sunt prietenii mei de opt ani de zile. Toata generatia tanara a avut cu mine o legatura de vreun fel, o legatura de incredere, de afectiune, toti acesti oameni sunt zilnic pe internet. Vorbim astazi de 7 milioane de IP-uri si de 12 milioane de oameni care acceseaza internetul. Ei sunt pe Hi5, sunt pe SMS, pe Netlog, pe Google; de aceea contez pe ei. Nu doresc sa le impun o idee, ci vreau ca punerea impreuna sa se faca si pe internet.” (Radu Duda)
Daca as spune ca dl Duda exagereaza as fi prea blind, nu-i asa?
Iata de ce spun ceea ce spun in titlul acestei postari:
„În legătură cu anunţul candidaturii Principelui Radu Duda pentru Preşedinţia României, PSD consideră că prezenţa mai multor candidaţi, cu proiectele lor, reprezintă un câştig din punct de vedere democratic, dar şi din punct de vedere al participării la vot. Dacă un reprezentant al Casei Regale, având legături cu anumite segmente ale societăţii şi cu factori de influenţă din lume, intră în cursa prezidenţială, înseamnă că şi aceştia cred că Traian Băsescu trebuie înlocuit. Dacă un om din afara partidelor
Dacă vrea rolul de preşedinte al ţării principele Radu ar putea apărea într-o piesă de teatru scrisă special pentru el. Un dramaturg drăguţ l-ar putea face preşedintele României într-o piesă în cinci acte, să ţină mai mult – iar principele ar putea organiza nişte spectacole de binefacere grandioase. Avantajele sînt evidente. Principele ar ieşi astfel preşedinte fără emoţii şi ori de căte ori ar dori să apară pe scenă în acest rol. Casa Regală n-ar mai fi luată peste picior de răuvoitorii care consideră că se lasă tîrîtă în combinaţiile personale ale