Mi-a ajuns cu-atâtea țipete!
Trăim într-o lume isterică și eu, personal, rezist din ce în ce mai greu și mă gândesc din ce în ce mai mult unde aș putea să fug, ca să scap de ea. Mă uit în urmă și-mi dau seama că isteria asta n-a început totuși foarte de mult. Când eram eu mai mică, nu-mi era teamă să merg seara pe stradă. Acum, mă surprind, uneori, uitându-mă cu teamă în jur. Teamă de viol, de jaf, de crimă, de câini maidanezi, de o mașină care m-ar putea accidenta pe trotuar sau pe trecerea de pietoni. Până acum câțiva ani, nu-mi era teamă de tot felul de boli. Acum, deși continuu să