noiembrie 4, 2009

Cum se traduce mesajul FMI către politicieni: Alegeţi-vă singuri otrava!

„Nu suntem flexibili la ţinta de deficit de 5,9%, dar suntem flexibili la modalităţile prin care o veţi atinge”. Acesta este mesajul sumar la şefului delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, pentru politicienii români după ce le-a dat de înţeles că pot să se bazeze pe acordul de împrumut dar nu neapărat şi pe tranşa din decembrie.
Această formulare ţine cont de toate incertitudinile şi ambiguuităţile politice ale României, care nu a fost în stare să facă un buget pentru 2010. Nici vorbă de vreo strategie. Suntem acum în situaţia de a lua una din cinci decizii, mai bune sau mai

octombrie 28, 2009

Ce creşte de la anul: TVA, cota unică, CAS, doar accizele?

Blocajul de plăţi bugetare de la anul este greu de evitat iar orice întârziere ar avea consecinţe şi mai grave: inflaţie şi derapaj de curs valutar.
Alternativa sănătoasă e blocajul controlat: reduceri bugetare masive, fie la salarii, fie la personal, fie la ambele. Soluţia de compromis: o parte dintre posturi şi salarii să fie salvate prin majorări de impozite, adică pe spinarea contribuabililor, ca până acum.
Dacă preşedintele Băsescu a dat de înţeles că primul robinet la care s-ar umbla ar fi majorarea TVA, companiile spun că mai bine s-ar umbla la cota unică.

octombrie 24, 2009

Ce se întâmplă în ianuarie?

Oricine va ajunge să conducă guvernul, trebuie să-şi asume un lucru: ieşirea definitivă din politică la sfârşitul mandatului. Peticul de la FMI şi împrumuturile, chiar şi de pe piaţa internaţională, vor mai ajunge, la limită, până după alegeri. După aceea, însă, urmează criza. Da!, cu mai bine de un an întârziere, în România loveşte criza. Ce înseamnă ea:
1. Încetare parţială de plăţi bugetare. Premierul trebuie să decidă cine-şi ia salariile şi cine nu.
2. Reduceri de salarii şi pensii.
3. Concedieri masive şi rapide în administraţie.
4. Evenutal,

octombrie 22, 2009

Ospătar! Câte vase trebuie să spăl după doi ani cu alegeri?

La sfârşitul lui 1992, cursul dolarului a stat la 430 de lei timp de trei luni. Până în martie 1993, a sărit cu 50%, pe fondul inflaţiei galopante. În 1993, preţurile au crescut cu aproape 300%. La sfârşitul lui 1996, dolarul s-a învârtit în jurul pragului de 3.200 de lei. Până în februarie 1997, s-a dublat. În 1997, preţurile au crescut cu 150%. Cu deficite bugetare de peste 4% şi deficite cvasifiscale mai mari de 8%, 1992 şi 1996 au definit noţiunea de “an electoral” în România.
Au urmat 12 ani de pauză. 2000 şi 2004 au fost ghidonaţi prudent de Mugur Isărescu,