Popular Searches

iubire

VoxPublica
by VoxPublica
noiembrie 9, 2009

Te iubesc, fă, să vezi omor ce-ți dau!

Ieri, în metrou, un bărbat de vreo 30 de ani (genul muncitor, deja ușor abrutizat de alcool) purta, aproape țipând, următoarea conversație telefonică: „A, da? Mamă ce tupeu ai. Să vezi ce-ți dau. Să vezi bătaie-ți dau. Stai că vezi tu acuma. Cine? Mă-ta. Mă-ta aia jegoasă. Dac-o dezbraci miroase-a hoit. Ce? Ce-ai zis? N-am auzit. Te sună mă-ta? Ce tupeu ai în tine, mereu faci așa, mereu îmi zici că te sună mă-ta. Să vezi ce-ți dau io-n bot”. Și a închis. După care, zâmbind, s-a apucat să dea un SMS. Cu siguranță, femeii cu care vorbise. Pentru că, mai mult ca

VoxPublica
by VoxPublica
noiembrie 5, 2009

Iti voi raspunde, Costi Rogozanu!

L-am şi avertizat pe Cristi că o să scriu despre el. Dar de fapt scriu pentru o întreagă clasă de comentatori care îl iubesc necondiţionat pe Băsescu. Pătrăşconiu e doar prototipul pe care l-am ales pentru această polemică – e doar un nume generic pentru un personaj colectiv.
Pătrăşconiu „realul” e un tip foarte simpatic care execută perfect sărituri în piscină şi cu care ai ce vorbi la o ţigară. Dar pe mine mă interesează Pătrăşconiu publicul.
Am făcut deja o confesiune simplă. Sînt unul dintre dezamăgiţii de Băsescu şi nu pentru că am votat ca tolomacul

VoxPublica
by VoxPublica
noiembrie 3, 2009

Coincidenţe

Prima despărţire a fost, de fapt, a doua. La primul let’s just kiss and sau goodbye am scos-o cumva la capăt. Ea a spus că vrea să plece, să se mute din nou la casa ei, din motive obscure, de dus gunoiul, iar eu am amagit-o, fals detaşat, că o duc cu maşina, însă nu m-am oprit decât la munte, unde aerul curat, poate, a făcut-o să se răzgândească. Bravez cu aerul curat, era topită după mine, iar eu eram, aşa cum se întâmplă de obicei, suficient de tolomac încât să nu înţeleg mai nimic, dar despre asta altădată.
Acum să revin la prima despărţire, cea care a fost,

VoxPublica
by VoxPublica
iulie 11, 2009

Plesu despre "intelectualii lui Basescu". Memorabil!

In partea a doua a interviului la care am mai facut trimitere intr-o postare de acum citeva zile:
Aş reveni puţin la tema „intelectualii lui Băsescu”. Expresia asta e la fel de aiurea pe cât de aiurea este expresia cu „tonomatele”. Dl preşedinte a spus în mai multe rânduri că cei care-l înjură sunt plătiţi, de-aia o fac. Ceea ce se subînţelege este că el nu poate fi criticat decât în mod interesat, impur, că un om onest şi dezinteresat nu poate avea obiecţii. Ăsta e un exces, am scris împotriva acestui mod de a gândi. La fel, ideea că există un grup numit „intelectualii

VoxPublica
by VoxPublica
februarie 24, 2009

Din dragoste cu Mircea Radu. Pardon, Costin Ilie (poveste adevărată)

Asta e o poveste despre cum e să stai, într-o relaţie, pe muchia dintre ridicol şi înduioşător, pe care am promis-o răspunzând comentariilor de la o postare trecută. Şi ce ocazie mai bună decât Dragobetele să o istorisesc ? Să purcedem, deci. Se făcea că era primăvară, acum vreo câţiva ani, iar eu habar nu am de ce “mă certasem” cu iubita. Zău, chiar nu mai ştiu motivul, au fost atâtea că, şi dacă aş fi supercomputerul IMB, tot mi-ar fi greu să le ţin socoteala 🙂  Ce ştiu sigur e că situaţia nu-mi convenea deloc (e posibil

VoxPublica
by VoxPublica
septembrie 24, 2008

Avertisment: evident, lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi

Am văzut-o în treacăt, m-a făcut să tresar o clipă, apoi s-a rătăcit în universul banal şi anost al cotidianului(fără poante ieftine aici, eu încerc sa exprim un sentiment frumos, da?). Totuşi, aveam să aflu, e drept, după câteva săptămâni bune, că nu s-a pierdut. Imaginea ei se cuibărise într-un colţ neutilizat al minţii şi aştepta acolo, răbdătoare şi cuminte, momentul în care aveam s-o redescopăr.
Evident, ea nu ştia că exist, habar nu avea de puterea magică pe care a avut-o asupra pupilelor mele, dilatate, la vremea întâlnirii noastre unidirecţionale,