Greaţa
Vad în jurul meu tot mai mulţi oameni scârbiţi. Prieteni, cunoştinţe, oameni cu care lucrez sau ma întalnesc întamplător îşi rumegă nervos exasperarea. Alţii se comportă ca prizonierii supuşi unui lung regim de tortură. Îşi exersează cu încăpăţânare autismul. Refuză să participe, să formuleze opinii, să se mai identifice în vreun fel ca membri ai acestei societăţi. Au încetat să mai fie cetăţeni. Nu sunt români, sunt absenţi. E un fel de epidemie a renunţării care cuprinde încet-încet categorii tot mai largi. Şi în categoriile astea intră tot