poveste – VoxPublica

noiembrie 5, 2009

Magie de-o seară

Monstruosul rege îşi adună oştile. Sunt urâţi ca întunecimile iadului, cu colţii rânjiţi şi bale veninoase curgându-le din gurile diforme. Sunt mulţi. Deşi sunt încă departe, simiţi un fior de teamă, inima se face mică-mică, pielea se încreţeşte, respiraţia trepidează. Se apropie, se apropie, se apropie! Lumină. Orbire. Cu ochii înlăcrimaţi, dar întredeschişi, îi vezi cum dispar, se fac scrum.
Într-o grădină de castel, prinţesa sădeşte melancolie de-a lungul aleilor veştejite. Alesul ei e departe. Sau aproape. Nu ştie, nu-l cunoaşte, dar îl aşteaptă,

by VoxPublica

noiembrie 3, 2009

Coincidenţe

Prima despărţire a fost, de fapt, a doua. La primul let’s just kiss and sau goodbye am scos-o cumva la capăt. Ea a spus că vrea să plece, să se mute din nou la casa ei, din motive obscure, de dus gunoiul, iar eu am amagit-o, fals detaşat, că o duc cu maşina, însă nu m-am oprit decât la munte, unde aerul curat, poate, a făcut-o să se răzgândească. Bravez cu aerul curat, era topită după mine, iar eu eram, aşa cum se întâmplă de obicei, suficient de tolomac încât să nu înţeleg mai nimic, dar despre asta altădată.
Acum să revin la prima despărţire, cea care a fost,

by VoxPublica

octombrie 19, 2009

TED Bucureşti

În unele zile e foarte frumos în România. Vineri, 16 octombrie, a fost o astfel de zi. Am participat la TEDxBucharest şi am doar cuvinte de laudă pentru grupul de tineri, majoritatea foşti membri AIESEC, care au reuşit un eveniment de nota 10 de la un capăt la altul. Puteţi citi despre ei aici.
Cătălin Ştefănescu a moderat excelent evenimentul, aşa cum era de aşteptat. Toţi am avut de câştigat din experienţele unor oameni deosebiţi. Toate prezentările merită povestite însă am să mă rezum aici doar la două, care m-au impresionat în mod special.
Prima a fost cea a lui

by VoxPublica

octombrie 2, 2009

Punguţa cu doi babani

De obicei, când loveşti cu băţul o potaie, te aştepţi, cel puţin, să mârâie. Dacă nu, să muşte sau să latre energic. Exemplul pintenatului din „Punguţa cu doi bani”, care după ce ia o bătaie soră cu moartea trece la treabă să facă avere pt cel care îl maltratase este tutoşi o fantezie sadică. Aşa că explicaţii de genul „nu înţelegem de ce a demisionat PSDul pentru că ne-am bătut joc de un singur ministru” sau „nu pricepem de ce atâta scandal pentru o afirmaţie care nu poate fi probată” sunt la fel de absurde. Neînţelegrea şi nepriceperea sunt specifice creaturilor

by VoxPublica

septembrie 23, 2009

Poveste despre criză şi o menajeră

Citeam aseară un comentariu din The Guardian (da, mă dau deştept acum). Dincolo de tâlcul foarte de nişă al poveştii, e mai mult pentru cei implicaţi în industria media- Dan Kennedy povesteşte cum a economist cîteva lire săptămânal, renunţând la abonamentul la Boston Globe, pretext pentru o analiză a mişcărilor strategice ale unuia dintre primele 20 de ziare din SUA, aflat în cădere liberă de tiraj -, comentariul mi-a amintit de un amic al unui amic de-al meu. De vreo câţiva ani buni, omul nostru avea o femeie care îi făcea curăţenie în casă. Deh, burlac, la

by VoxPublica

iulie 24, 2009

O declaraţie de dragoste

Mi-a trimis un prieten povestioara asta, să-i spun ce părere am. M-am gândit că doar părerea mea nu e suficientă, aşa că vă rog şi pe voi să-i daţi o mână de ajutor.
Îi plăceau perele. Cel puţin aşa mi-a spus într-unul dintre puţinele momente de intimitate inocentă în care ne-am întâlnit. De atunci, adică de ieri sau de oricând, am avut întotdeauna pere în casă. Chiar şi atunci când pierdusem orice speranţă că am s-o mai revăd şi, credeţi-mă, au fost luni întregi în care doar speranţa m-a mai legat de ea, ei bine, chiar şi atunci, în acele vremuri

by VoxPublica

iulie 2, 2009

Ionescu, Ionesco. Eugen. Si fiica marelui dramaturg

Anul acesta se implinesc 100 de ani de la nasterea lui Eugen Ionescu.
Ar fi putut fi o sarbatoare si a Romaniei. Nu va fi sa fie sau, daca va fi, va fi doar o sarbatoare discreta.
Exista o poveste crispata despre posteritatea lui Eugen Ionescu, in care e adinc implicata si fiica marelui dramaturg nascut in Romania.
O gasiti detaliata aici! Eu as fi preferat ca aceasta poveste amara sa nu existe…

by VoxPublica

iunie 14, 2009

Încă o dovadă că e recesiune. Guest star: peştişorul de aur cel lihnit

Nu e nevoie de Băsescu să anunţe că am intrat în recesiune, eu am primit confirmarea în dimineaţa asta (duminică). Hai să vă povestesc. Mi-ar fi plăcut să continuu cu „trezit cu noaptea-n cap…”, însă e o poveste oarecum pescărească, aşa că am să încerc să mă ţin departe de exagerări. Deci, trezit cu soarele mijind printre gene, am purces către baltă. Unde am şi ajuns. De n-ar fi fost decât valurile, broaştele, păsările, vântul şi stufărişul, ai fi zis că eşti pe altă lume, un fel de Dumbrava minunată, varianta lacustră.Ghinion că prin apropiere, deh,

by VoxPublica

iunie 10, 2009

Poveste cu cerşetori, zâne şi impostori

1 mai 2009. Parcam în faţa blocului, cam mahmur după seara dinainte în care se cheamă că fusese ziua mea. El, bine îmbrăcat şi cu un zâmbet stingher şi studiat aruncat pe faţă, mă abordează când cobor din maşină.
„Nu te supăra, văd că eşti şofer, am şi eu o rugăminte, ai putea să-mi spui dacă pot să mai merg cu maşina dacă mi-a curs tot uleiul? Ştii, nu mă pricep deloc la maşini…” Nici eu nu sunt mai breaz într-ale măruntaielor maşinii, sunt mahmur şi uşor circumspect, dar ăsta era genul de răspuns care m-ar fi făcut

by VoxPublica

februarie 24, 2009

Din dragoste cu Mircea Radu. Pardon, Costin Ilie (poveste adevărată)

Asta e o poveste despre cum e să stai, într-o relaţie, pe muchia dintre ridicol şi înduioşător, pe care am promis-o răspunzând comentariilor de la o postare trecută. Şi ce ocazie mai bună decât Dragobetele să o istorisesc ? Să purcedem, deci. Se făcea că era primăvară, acum vreo câţiva ani, iar eu habar nu am de ce “mă certasem” cu iubita. Zău, chiar nu mai ştiu motivul, au fost atâtea că, şi dacă aş fi supercomputerul IMB, tot mi-ar fi greu să le ţin socoteala 🙂 Ce ştiu sigur e că situaţia nu-mi convenea deloc (e posibil

by VoxPublica

decembrie 17, 2008

Primiţi cu colindul? Chiar şi aurolaci cu ochii apoşi? Înseamnă că vă bântuie spiritul Crăciunului

Azi e 17 decembrie, iar la uşa mea sunt colindători. N-au păcălit-o decât pe vecina turcoaică, au profitat de faptul că, probabil, nu e la curent cu data naşterii lui Iisus. Sună insistent şi la mine. Pentru că nu mă grăbesc să deschid -mă enervează că au pătruns în scara securizată cu cartelă şi cheie- încep să bată şi în uşă. Deschid. “Arde?” Circumspect, cu punga de aurolac ţinută stânjenit la spate, se uită la colegul său. Celălat e mai puţin apatic. “Primiţi cu colindul?” Chiar dacă el pare să fi deprins tainele limbajului articulat, căutătura

Popular Searches