octombrie 4, 2009

Ce se întîmplă cînd laşi Yale şi te apuci de muzici

Dirty Projectors, Bitte Orca, Domino, 2009
Ce e aia o trupă rock? Înţelepciunea populară zice că e atunci când trei băieţi cu priviri încruntate storc chitarele, iar un al patrulea (pe care un vocalist român cu firmă îl numeşte “şobolan”) sparge tobele. Ocazional, machismul vreunui Rob Halford se face delicat ţăndări, o Gwen Stefani transformă o trupă de talie medie într-una majoră sau numita Courtney Love etalează mai multe cojones decât trei sferturi dintre masculii momentului. Dar ăstea sunt excepţii.
Dirty Projectors e, la rându-i, copilul de suflet al

septembrie 28, 2009

White Denim. Americani. În sensul bun al cuvîntului

White Denim, Fits, Full Time Hobby, 2009
Două dintre clipurile lor îi arată drept ţărănoi zdrăngănind în dosul rulotelor, prin preajma frumuseţilor white trash accesibile şi în văzul copiilor neglijaţi – e doar o imagine, fireşte. Ceva mă face să cred că White Denim nu l-au votat pe George Bush pentru cel de-al doilea mandat, dar asta nu-i împiedică să sune tipic americăneşte: nu e o critică, dimpotrivă.
Dacă vocea lui James Petralli ar fi ceva mai hotărâtă, ai zice că Iggy Pop s-a însurat şi s-a retras la ţară. Influenţa Stooges e vizibilă