Medgidia, orasul de apoi. Teodorescu5
Numarul 5 din
Scipion, trenul, Lea
Vorbea sîsîit, albise, era slab şi se uita aproape tot timpul în jos. Cînd îşi ridica privirea Lea îi recunoştea ochii, strălucitori ca înainte. Chiar dacă se împuţinase la trup, rămăsese aproape la fel de vînjos. Nu mai avea musculatura rotunjită, de militar învăţat cu exerciţiile fizice, ci fibra chinuită a pălmaşilor. Mînca încet. Nu mai avea dinţii din faţă. Îşi tăia cîte o bucată minusculă din friptură şi o mesteca îndelung, cu o plăcere care treptat a început să se amestece cu mirarea că fleica nu se mai termină.