noiembrie 17, 2009

Decât un drum

(Articol apărut în publicaţia „Decât o revistă”)
Eram cu familia la ţară, la conacul unui foarte bun prieten. Are şi el un băiat, bun prieten cu băieţii mei. Spre imensa bucurie a celor trei copii, el le-a construit un fel de căsuţă într-un copac, un cub de lemn ca un cuib pentru visele lor. Le-a cumpărat pensule, vopsea de diferite culori şi le dă liber la vopsit.
Primii vopsiţi sunt chiar copiii. Apoi, încet, încet, casa şi scara până la ea capătă culoare, sau mai bine zis culori. La un moment dat, copiii declară operaţiunea terminată. Prietenul meu, fost director general de mulţinatională,

noiembrie 9, 2009

Vânătoarea de linkuri: Un bărbat cât o armată. Speranţa e supraestimată

Să începem optimişti săptămâna. Ne dă mâna New York Times, cu o colecţie de zile fericite, adunate de la toţi cei care au vrut să le pună pe internet. E blogul prin care jurnaliştii americani spun că îşi ajută cititorii cu o privire mai senină asupra vremurilor de criză.
Dar, dacă nu puteţi accede la optimism, nu e nici o problemă combate The Telegraph: gândirea pozitivă e oricum supraestimată. Valoarea ei a fost atât de traficată în cultura pop încât cei care se îndoiesc de puterea ei sunt trataţi, imediat, drept moartea-entuziasmului. Pesimismul a devenit periculos.