Traiane, te faci odată președinte?
După asta și asta, plus vreo două săptămâni în care lucrurile au trenat îngrijorător, azi dimineață, la prima oră, telefonul a sunat iar la Cotroceni.
– Traiane, m-am hotărât. O să fie blond.
– Hăhă. Cine, păsărică?
– Cum cine, Traiane, cum cine? Guvernul. Guvernul Udrea o să fie blond cap-coadă. De la mine, până la ultimul ministru. Am și vorbit cu coafeza mea, se ocupă ea. Se poartă foarte mult blondul în iarna 2009-2010. După aia, mai vedem.
– Ai puțină răbdare, păsărică, mai sunt altele de rezolvat pân-atunci.
– Traiane, tu m-ai păcălit? Mi-a zis că o să fiu premier doar așa, ca să mă aburești?
– Nu, păsărică, hăhă, dar mai întât tre’ s-ajung eu președinte… Ai răbdare, o să vedem atunci dac-o să fie blond, roșcat sau brunet cu șuvițe.
– Brunet cu șuvițe e exclus, iar roșcat… nu, nu sunt de acord nici cu roșcat. O să fie blond cum am zis eu, e o decizie deja luată. Nu pot să-mi bat joc de femeia aia, a comandat deja vopsea blondă și mă așteaptă cu miniștrii la vopsit. Nu te mai băga tu în chestii la care nu te pricepi, OK?
– Hăhăhă. Adică vrei să zici că te pricepi mai bine ca mine la blonde? Hăhăhă…
– Nu fi nesimțit. Nu am chef de glume nesărate, am treabă de nu-mi văd capul. Și… și nu pot să am răbdare la infinit, Traiane. Au trecut deja două săptămâni de când mi-ai făcut promisiunea și încă nu sunt premier. Tu ai impresia că nervii mei sunt de fier?
– Mai e un pic, păsărică, hăhă…
– „Mai e un pic, mai e un pic”, numai asta aud. Fă-te dracului odată președinte, că nu mai rezist psihic. Nu mai dorm, nu mai mănânc, n-am mai fost de 3 zile la pensat, la sală trag de mine să mă duc, iar de shopping nici nu m-am mai atins. Traiane, cred că sunt în depresie… Suspine.
– Aoleo, păsărică, hăhă, de ce?
– Păi, știi cum sunt eu când vreau ceva și nu pot să am chestia aia, atunci, în momentul ăla: fac depresie. Vreau să salvez țara, Traiane, simt că înnebunesc dacă n-o salvez odată. Nu mai am răbdare, înțelegi? Mi-au venit ieri cărțile de vizită cu „premier” și nu pot să le folosesc, tu îți dai seama în ce situație mă pui?
– Dă-le și tu pe la prieteni, păsărică, hăhăhă…
– Le-am dat. Mi-am vizitat și două mătuși cu care nu mai vorbisem de 5 ani, ca să mai dau din ele. Le-am dat câte zece, dar mai am o grămadă. Am portbagajul plin… E penibil, Traiane, e penibil, pur și simplu nu mai suport… Suspine.
– Păsărică, tu plângi?
– … Hohote.
– Te rog eu frumos, păsărică, nu mai plânge, că mă faci și pe mine și tre’ să mă țin până poimâine, când mă duc la televizor. Dacă plâng acuma, n-o să mai pot să mai plâng atunci și pierd alegerile… (Hohote).
– … Hohote și sughițuri.
– Aoleo… păsărică, n-am mai plâns așa de când a plecat Stolo… Își trage nasul.
– … Nici eu, de când mi-am comandat la Dior niște cizme de șarpe-ediție limitată și au întârziat două zile. Își trage și ea nasul: Traiane, îmi promiți că se rezolvă mai repede?
– Hăhă. Da, păsărică, îți promit.
– Și… și vreau să te mai rog ceva.
– Hăhă… Zi.
– Mă lași să mi-l iau purtător de cuvânt pe George Clooney? Te rooog… Știu că e scump, dar am soluția: desființăm 8 ministere, că și-așa sunt prea multe. Te roog… Îmi pierd mințile dacă nu-l am pe Clooney purtător de cuvânt. Vrei să-mi pierd mințile?
– Nu, păsărică, hăhăhă. Te las, cum să nu, da’ mai renunți la niște consilieri de pe lista aia pe care mi-ai dat-o ieri.
– Renunț, renunț… uite, renunț la Oprah. E bine?
– Bine, păsărică.
– Nu-mi mai spune „păsărică”, că mă enervezi. Hai că am întârziat la masaj. Te pup, mersi, papapa, vorbim.
