UBERIZAREA pe două roți. Cu ciorba în spate prin București
Uberizarea începe cool. Și nu e vorba doar despre UberEats, mai multe companii lucrează în zona gri fie a taximetriei (vă amintiți ce cool era Uber pentru clasa ”aspirațională” la început, acum se urlă pe rețele că ”nu mai e ce a fost”), fie, mai nou, a livrării de mâncare la domiciliu. Dezvrăjirea începe când oamenii văd că sunt mult sub angajații „clasici” ca drepturi, obligații, ba chiar câștiguri.
Bucureștiul e plin de bicicliști cu niște cutii mari în spate. Pe trotuare, în trafic, până și în 41 am văzut unul epuizat care s-a băgat cu tot cu bicicletă să-și tragă sufletul. Peste tot e reclamă pentru acest tip de job care nu e un job – e un soi de muncă flexibilă pe care o faci în parteneriat cu aplicația Uber sau Glovo – Glovo a atacat mai agresiv piața, inclusiv cu reclamă stradală, și ei, și alte companii intră tot la capitolul ”uberizare”.
Am adunat, printr-o strigare pe facebook, câteva mărturii și comentarii mai mult decât interesante. Această categorie de angajați care nu sunt angajați, sunt useri, sunt ”parteneri” etc. nu este decât un alt nume pentru un tip de muncă precarizată, cu statut incert.
https://www.facebook.com/costi.rogozanu/posts/10214826287904104
În scandalul taximetriei, Uber a pierdut la Curtea Europeană de Justiție – a fost nevoie de tribunal european ca să stabilim că sunt firmă de transport, nu aplicație. Traseul va fi același probabil pentru aceste firme-aplicație (UberEats e doar una dintre companii). Trebuie demonstrat în tribunal că nu sunt simple aplicații.
Pe alte meleaguri, scandalurile se tot petrec, tocmai pentru lămurirea statului aceluia care lucrează. Îmi spune Oana Uiorean:
”La Bruxelles a fost mega-scandal cu Deliveroo, un model de precariat si exploatare. Doi dintre curieri au cerut curtii sa se pronunte daca munca lor ar trebui sa fie vazuta ca munca salariata sau munca freelance. Curtea a decis ca ar trebui sa fie salariati. Ca raspuns, Deliveroo i-a dat in judecata pe cei doi. Can’t make this shit up.”
Cosmin Popan țintește și vibeul tineresc pe care-l construiesc aceste companii care oferă până la urmă doar muncă fără protecție socială serioasă:
”Mitul flexibilității, al autonomiei, inclusiv amăgirea că faci parte dintr-o comunitate de nonconformiști pe bicicletă, dacă te uiți la fenomenul bike messengers din anii 90, pre-internet, heroin chic, ce-a inspirat hipsterimea de peste tot, vezi niște conexiuni extrem de interesante”
Mihai Arcalean, fost angajat UberEats (se pregătește să-și termine Facultatea de Medicină, îi urez success!), a dat cele mai multe detalii despre acest tip de muncă. Cât câștigi, cum te angajezi, ce probleme ai. La o cursă medie câștigi cam 8-10 lei în București.
Cineva se întreabă: ”in Cluj biciclistii cu ghiozdanele Foodpanda urca si cate 4 kilometri la deal, nu stiu daca au ceva spor de pantă pe chestia asta”. Răspunsul e că există un algoritm prin care se adaugă la tariful standard câte un spor de efort, nu vă gândiți la cine știe ce.
Mihai ne arată prima problemă cu acest tip de angajare. Între aplicație și user stă mereu un soi de angajtor intermediar, aici e cheia. Plus detalii la care poate nu v-ați gândit: accidente în trafic, faptul că nu e plătită cursa până la restaurant, taxarea de către intermediar, nervii clienților pe care tot biciclistul îi încasează:
”O cursa medie ajunge pe la 8 lei, cele mai lungi pot avea totusi peste 10 lei. Si asta cu un ditamai ghiozdanul plin cu mancare (eventual ciorbe sau cafele care se pot varsa usor).
Putem da de clienti care nu pun adresa complet, sau de clienti recalcitranti care se razbuna pe noi in loc de a fi revoltati pe restaurantele care le intarzie sau incurca comanda. Evident, feedback-ul de la client poate fi negativ si la o rata de satisfactie de sub 85% suntem dezactivati.
Uber ne numeste „parteneri”, nu „angajati”.
Nu suntem platiti pentru drumul catre restaurant. De asta putem fi chemati de la 4-5 km pentru o comanda si nu primim niciun leu.
Uber ne numeste „parteneri”, nu „angajati”. Astfel nu isi asuma nimic din incidentele ce se pot intampla in trafic cu noi. Nu asigurare, nu despagubiri, nu decontarea spitalizarii. Pe grupul de WhatsApp al curierilor zilnic aud de accidente.
La sfarsit, ni se mai fura 10% din munca noastra de catre o firma cu care suntem afiliati. In Occident, exista optiunea de „Cash Out” direct in cont a intregii sume din aplicatie. La noi au gasit o metoda de a mai jupui 10% din castigurile din aplicatie. Evident, ei aproximeaza prin lipsa cand au valori cu virgula.
Pentru 40 de km alergati alaltaieri am facut 60 de lei net. Eu am sa termin cu acest „job” ca incep in curand ultimul an la Medicina, dar mi-e tare mila de cei care raman sa lucreze in asemenea conditii.
25-30 de milioane poti sa faci cu Uber Eats. Dar asta inseamna ca ar trebui sa faci cel putin 10 ore pe zi. Eventualnsa stai vreo 6 ore si Sambata si Duminica.
Cam asa arata o zi normala de lucru pentru un curier Uber care e mega-dedicat si care sta peste 8 ore.”
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1971299912928071&set=p.1971299912928071&type=3&theater
În legătură cu asigurarea pentru accidente, reprezentanții Uber mi-au declarat că au rezolvat-o la nivel european, nu am înțeles exact când va deveni și românească această veste bună:
”Recent, Uber a semnat un parteneriat cu AXA la nivelul Uniunii Europene, prin care ofera (gratuit) acoperire șoferilor și curierilor independenți în cazul mai multor situații, cum sunt accidentele sau concediile de maternitate/ paternitate. Aici sunt mai multe detalii: https://www.uber.com/ro/
Ambiguitatea ”angajării” crește prin subcontractare prin firme terțe: taxele ți le plătești singur, firma nu-și asumă nimic. Iar la pensie, vorba lui Dinu Guzzu, userii se retrag în cloud.
Răspunsul Uber:
”Uber Eats este un serviciu fiscalizat, care colaborează cu curieri independenți (PFA), fie cu companii (SRL). Curierii, la fel ca șoferii parteneri, sunt contractori independenți și trebuie să plătească taxe pentru veniturile lor”
Pe un contract cu o firmă care lucrează cu UberEats scrie ”asociat” și respectiva firmă se angajează să faciliteze legătura aplicației cu userul. De fapt, are loc o pasare a responsabilității către terți. Aplicația-mamă e curată, intermediarii își asumă această relație ciudată cu lucrătorul-user.
Emilian Sîrbu o spune mai plastic: ”nu vrei sa te murdaresti, gasesti un fraier (roman sau orice alta natie) in foame care are o firma si externalizezi catre el”.
Cum de s-au băgat oamenii atât de entuziast în treaba asta? La început a fost mult mai bine, plăți mai bune. După ce s-a ajuns la mii de bicicliști care livrează, treburile s-au stricat. Ne-o spune tot Mihai:
„Plata se face saptamanal in fiecare miercuri. La inceput era foarte bine. Existau tot felul de promotii de genul „fa 4 curse si primesti 20 de lei in plus”.
Ajungeam chiar si la 20 de lei pe ora! Fantastic pt un student, practic ma platea cineva sa merg pe bicicleta…
Dar cu timpul au inasprit conditiile. Acum suntem vreo 1500 de livratori Uber Eats in tot Bucurestiul si au lasat-o mai moale cu promotiile.
In trecut era si un fel de protectie in cazul in care stateai online pe bicicleta si nu aveai comenzi: Se numeau „sume garantate” de 13-15 lei pe ora daca stateai online si nu aveai comenzi. Acum s-au scos.”
Banii mulți se scot la orele de maxim trafic. În perioada de început puteai scoate peste 80 de lei în patru ore, dacă adăugai acele bonusuri pomenite mai sus. Acum, rămâi la 50 de lei. Plus că mai iei și înjurături de la taximetriști pentru că scrie ”Uber” pe geanta pe care o cari pe spate.
La început era o masă critică ”cool”, spune Mihai, mulți studenți. Apoi au intrat angajați de toate vârstele.
Acum, Glovo pare în perioadă de promoție, dar Mihai spune că nu ai un program așa de flexibil:
”Multi au inceput sa plece la Glovo. Acolo primesc si plata pentru drumul pana la restaurant. Si ajung la sume de 20-25 lei pe o singura comanda!
Am regretat ca nu m-am bagat la ei din prima aceasta vara :)) Dar era un avantaj la Uber: Flexibilitatea. Eu pot da „Online” sau „Offline” in aplicatie cand doresc
La Glovo trebuie sa iti asumi cu o zi inainte intervalul orar in care vei fi online. Si daca nu il respecti esti sanctionat.”
La Inspecția Muncii București am întrebat dacă au avut vreun control sau pot explica statutul angajaților uberizați, de la Uber sau de la alte companii. Mi s-a răspuns sec (doar cu UberEats, deși am menționat că e vorba despre mai multe companii):
E un stil și ăsta de pasare a responsabilității: nu am sesizări, nu mișc, deși avem de un an un adevărat fenomen al angajării stil ”gri” în marile orașe. După aia ne mirăm de ce dracu avem atât de mulți tineri precari, neasigurați și rupți de muncă.
Răspunsurile Uber au fost fie evazive sau prea clare pentru angoasele angajaților (plătiți-vă singuri taxele, gen). Reiau răspunsurile lor în bloc:
-
Uber Eats este un serviciu fiscalizat, care colaborează cu curieri independenți (PFA), fie cu companii (SRL). Curierii, la fel ca șoferii parteneri, sunt contractori independenți și trebuie să plătească taxe pentru veniturile lor
-
Uber Eats colaborează cu sute de curieri cu biciclete, mașini sau scootere pentru a livra mâncarea cat mai rapid. Curierii sunt cei care decid când intră online în aplicație
-
Referitor la câștiguri – acestea depind de numărul de livrări, zona și timpul în care aceștia livrează si pot ajunge să fie destul de mari. Scopul este ca Eats să fie cea mai bună opțiune pentru curieri.
-
Toți curierii trebuie să aibă peste 18 ani, să prezinte un cazier curat, o asigurare RCA (in cazul celor cu masini) și să poată colabora cu Uber Eats printr-o entitate fiscală (ex: PFA, SRL)
-
Recent, Uber a semnat un parteneriat cu AXA la nivelul Uniunii Europene, prin care ofera (gratuit) acoperire șoferilor și curierilor independenți în cazul mai multor situații, cum sunt accidentele sau concediile de maternitate/ paternitate. Aici sunt mai multe detalii: https://www.uber.com/ro/
newsroom/uberaxaro/ -
In prezent, aplicația colaborează în România cu peste 350 de afaceri locale (restaurante), pe care le ajută să își dezvolte capacitatea și să ajungă la mai multi clienți ca înainte
