Un articol dă Pulițăr
În Libertatea de ieri, pe ultima pagină, era un articol mare despre niște canibali care își mănâncă morții, ilustrat cu niște poze mari. Cu canibalii cu pricina, care își tranșau morții. Da’ foarte clare pozele, nu știu cum să vă explic… Și nici nu prea vreau, ca să nu vomitați pe tastaturi. Ce știu e că articolul respectiv a fost consecința următoarei ședințe de sumar. Îmi cer scuze în avans, pentru limbajul dur:
Redactor-șef: Mda… Ia să vedem, ce propuneri avem?
Șef Departament Țâțe: Am eu niște țâțe.
Redactor-șef: Da? Serios? Pă bune?
Șef Departament Țâțe: Da, șefu, pă bune.
Redactor-șef: Bă, boule, ce-i aia „Am eu niște țâțe”? Normal că ai niște țâțe, că d-aia ești șef pă ele. Mie să-mi spui ce fel dă țâțe ai, asta mă interesează. Asta e ședință dă sumar, nu conversație dă plăcere. Ședință dă sumar, băăă! Ai înțeles?
Șef Departament Țâțe: Da, șefu.
Redactor-șef: Deci ce fel dă țâțe ai?
Șef Departament Țâțe: Mari.
Redactor-șef: Bă, tu ești prost sau faci mișto dă mine? Normal că mari! Ai văzut tu vreodată la noi în ziar țâțe mici? Ale cui sunt, cum arată, ce poveste are în spatele lor, asta mă interesează. Țâța care nu spune o poveste n-o cumpără cititoru’, ai înțeles? Helăăău!
Șef Departament Țâțe: Are poveste, șefu’, da’ am uitat-o. Mă duc s-o caut, c-am notat-o p-o bucată dă hârtie igienică.
Redactor-șef: Du-te și să nu mai vii azi, că m-ai enervat. Și nu-ți mai intră nici o țâță, săptămâna asta, să fie clar, să te usture la bani. Nu vii cu țâțele pregătite, nu mănânci. Hai, valea. Trecem la chiloți.
Șefă Departament Chiloți: Da… Deci, șefu’, deci am mai mulți, da’ depinde dă care vreți. Am albi cu buline, pă o fată foarte sexy, o manechină care s-a dat acum 8 ani la Mutu, în sensu’ că i-a dat număru’ dă telefon, da’ el n-a sunat-o, că pă vremea aia să ardea cu Andreșan, și mai am unii mișto, cu dantele și cu fluturași aplicați, pă o grasă care-i atârnă șuncile și are 80 dă ani, da zice c-a fost profesoară la viața ei. Io cre’ că ăștia dă pă grasă ar vinde mai bine. Îi dăm un titlu’ mare și original, „Profesoara porno”, și vindem dă rupem.
Redactor-șef: Păi, n-am mai avut, fă, proasto, profesoare-porno, te-ai dilit la cap?
Șefă Departament Chiloți: Am mai avut, șefu, da’ așa grasă n-am mai avut. Credeți-mă, e dă senzație, vomiți numai când o vezi, o să să dea ca pâine caldă, pă cuvânt.
Redactor-șef: Mda… Poate nu să dă, să vezi cum cumperi tu dân salariu’ juma’ dă tiraj… Dă la „Vome și Căcați” e cineva?
Adjunctă Șef Departament Vome și Căcați (timid): Da, șefu’, sunt eu. Șefu’ e răcit și am venit eu în locul dânsului.
Redactor-șef: Ce ai?
Adjunctă Șef Departament Vome și Căcați: Păi, am niște poze cu diaree de bețiv, niște vomă de câine și niște vomă de om, amestecată cu muci, puroi și sânge. Știu că asta ar ține de Departamentul Muci, Puroi și Sânge, nu vreau să creadă colegii că ne băgăm peste ei, dar nu am găsit vomă de om separat, neamestecată cu altceva.
Redactor-șef: Mda… Bag-o p-asta, ultima, că sună interesant.
Adjunctă Șef Departament Vome și Căcați: În regulă…
Redactor-șef: În regulăă? Către ceilalți: Ce-are, frate, asta dă vorbește așa prețios? Către Adj. Șef Departament Vome și Căcați: Auzi, fă? Mie să nu-mi mai vorbești cu „În regulă!”, că aici nu suntem la Dilema sau la Idei în Dialog, m-ai înțeles?
Adjunctă Șef Departament Vome și Căcați: Da…
Redactor-șef: Mersi. Hai, mai dăparte, că mă grăbesc, nu stau 100 dă ani după voi. Crime, violuri?
Șef Departament Crime, Violuri: Avem așa, șefu’: un viol dă soră, o crimă multiplă… mamă-tată-soacră-socru-câine… și o babă arsă cu țigara pân-a crăpat.
Redactor-șef: Baba a fost și violată?
Șef Departament Crime, Violuri: Nu, șefu’, doar arsă cu țigara.
Redactor-șef: Nu e bună. Caută-mi unu’ care-a violat-o pă mă-sa și după aia a ars-o cu țigara. Sau a ars-o înainte, nu contează, important e să fie mă-sa, ai înțeles?
Șef Departament Crime, Violuri: Am înțeles, șefu.
Redactor-șef: Alte cadavre… Ce alte cadavre mai avem?
Șef Departament Cadavre, Strigoi, Stafii: Șefuu, avem ceva tare dă tot. Marfă dă subiect avem, șefu’, mânca-v-aș șosetele, subiect dă subiect. Uitați pozele…
Redactor-șef: Hmm… Ce-i asta?
Șef Departament Cadavre, Strigoi, Stafii: Cum ce-i asta, șefu? Niște unii care tranșează un om, nu vedeți? Uite-acilea cum îi taie mâinile, picioarele, aicișa i-a jupuit pielea dă pă cap, l-a scalpat, acilea îi curăță carnea dă pă os…
Redactor-șef: Mișto. De unde-i asta? De la noi?
Șef Departament Cadavre, Strigoi, Stafii: Nu e dă la noi, șefu’, nu mai țiu minte dă unde e, da’ nu contează, facem o pagină mare cu pozele astea și am spart, i-am făcut mucii cravată la concurență, să moară mama.
Redactor-șef: Da. Bagă. Bravo. Era bine să fie dă la noi, da’ e bine și-așa. Bravo. Să treci pă la casierie, ai primă. Dacă-mi găsești niște poze d-astea și dă la noi dân țară, îți dublez salariul. S-a-nțeles?
Șef Departament Cadavre, Strigoi, Stafii: Da, șefu, trăiți.
Redactor-șef (către ceilalți): Ați văzut, băă, limbricii dracu’, ce-i aia meserie? Așa să face jurnalismul, găoazelor, nu ca voi, care-mi veniți numa’ cu căcaturi dă subiecte dă doi lei. Hai, valea, la treabă, lepădăturilor. Și să-mi ducă cineva pozele cu ăștia tranșați la-nrămat, că e dă Pulițăr și vreau să mi le pun în birou. Dă când s-a crăcănat Alina Plugaru pă masă, la fosilele alea dă la azilu’ dă bătrâni, n-am mai fost așa mândru dă ziaru’ ăsta.
