Vă invit la o polemică cordială cu domnii Machiavelli şi Esop!
O să vă citez începutul şi sfîrşitul capitolului XVIII din Principele lui Machiavelli, capitol intitulat „Cum trebuie să-şi ţină cuvîntul un principe?”.
Iată începutul: „Oricine înţelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ţine de cuvînt şi de a proceda în mod cinstit iar nu cu viclenie. Cu toate acestea, experienţa vremurilor noastre ne arată că principii care au săvîrşit lucrurie mari au fost aceia care n-au ţinut prea mult seama de cuvîntul dat şi care au ştiut, cu viclenia lor, să ameţească mintea oamenilor, iar la sfîrşit i-au înfrînt pe aceia care s-au încrezut în cinstea lor”.
Iată şi sfîrşitul capitolului, care are 2, 5 pagini: „Un principe din vremurile noastre, pe care nu este bine să-l numesc, nu face altceva decît să propovăduiască mereu pacea şi credinţa, dar în schimb este cel mai mare duşman şi al uneia şi al celeilalte; atît una cît şi cealaltă, dacă le-ar fi respectat , l-ar fi făcut să-şi piardă demult şi faima şi puterea.”
Şi mai primiţi un „capitol” întreg din Esop, capitol intitula „Corbul bolnav”: „Un corb care se îmbolnăvise zicea mamei sale: Nu plînge, mamă, ci roagă-te zeilor pentru mine! Aceasta însă răspunse: O, copile, care dintre zei va mai avea milă de tine? Se mai află oare vreunul să nu-i fi şterpelit tu din carnea jertfită lui?”
Şi înainte de a vă invita respectuos să intraţi în polemică cu Machiavelli şi Esop, sau nu, vă mai întreb un singur lucru: credeţi că citatele astea trei, şi probabil şi altele pe care o să vi le mai ofer de-a lungul timpului, reprezintă „informaţii” esenţiale în înţelegerea situaţiei politice sau credeţi că sînt mai importante informaţiile numite aşa ca atare de către mijloacele media, respectiv cele de genul „candidatul X a declarat la mitingul electoral din oraşul Y despre candidatul Z că intenţiile sale sînt lipsite de Q”?
