Viitorul nostru în UE: doar ne camuflăm în sărăcie, dar suntem cyborgi IT-SRI care apără omenirea
Klaus Iohannis a participat la o dezbatere despre viitorul UE, așa cum e el văzut de România. Viitorul a sunat ca un mesaj pe robot. Dar scopul a fost atins, fanii lui Iohannis au fost mulțumiți că le-a zis-o pe aia cu corupția, anti-Iohannișii au fost muțumiți că s-a zis aia cu protocoalele.
Una dintre părți se asumă europenistă și bagatelizează marile probleme cu SRI și justiție. Ăilalți își caută identitatea în tabăra ”iliberală”. Primii sunt partea ”bună”. Am auzit-o la o emisiune pe dna Prună făcându-l practic bolnav psihic pe Toader, că doar suntem tehnocrați fini. Aceeași dnă Prună împreună cu Cioloș aruncau fără probleme cu ordonanțe de la care primeau aviz SRI, nu CSM (sursa). Tabăra PSD e nocivă și haotică – ar vrea să-și rezolve diverse forme de imunitate amestecând schimbarea legilor cu protocoalele. Păi, dacă ai protocol, poți să ai și cele mai bune legi din lume, le faci praf cu procurori, judecători și servicii amestecate.
Dar nu asta m-a interesat cel mai mult. Am privit totuși președintele țării cu cei mai mulți muncitori dizlocați, ”flexibilizați” prin UE, vorbind despre IT și spirit civic și nezicând o vorbă despre muncitorii români din toată Europa, nespunând nimic despre egalizarea drepturilor sociale, nimic despre rentele estice ale capitalului european și ravagiile pe care le produce liberalizarea sălbatică a pieței. L-am privit uimit și uimit am rămas. Nu e primul. Politicienii români nu au organ pentru așa ceva. Niciunul din cei care au intervenit în dezbatere, că vor fi fost din România lui Iohannis sau România lui Dragnea, nu a atins vreunul din aceste subiecte.
Iohannis ne-a împroșcat cu locuri comune despre valori europene, n-a pus nicio problemă spinoasă pe masă. Limba de lemn europeană sună cam așa:
”Din această perspectivă, pledez ferm pentru unitate, coeziune, solidaritate și pentru calea europeană comună în eforturile de consolidare a proiectului european.”
Cu avânt patriotic a pomenit de zece ori ”Sibiu” și summitul de la Sibiu, să se vadă ce mare lucru am reușit, să organizăm o chermeză europeană în mărețul oraș. Bun, și ce dracului spunem acolo?
Care sunt mărețele valori europene pentru care luptăm: moneda Euro, piața internă, Spațiul Schengen și libertatea de circulație. Tocmai de aia UE se fărâmă sub ochii noștri. Libertatea de circulație e pentru români, mare parte din ei, libertatea de a încerca sărăcie și exploatare pe tot continentul: e o integrare de disperare, și o iubire de UE din lipsă teribilă de alternative locale. Viitorul înseamnă, se pare, să spunem la nesfârșit sărumâna că măcar putem supraviețui prin alte părți. Moneda Euro e mai mult o formă de dominație a economiilor puternice decât ”integrare”. Nimic despre noi trepte de integrare socială, nimic despre banalul drept al cetățeanului european de a avea un pachet de protecție egal oriunde ar munci. Că doar vorbeam de viitor, nu durea pe nimeni. Măcar să fi fost vorbe, că fapte…
Europa e o Grădină a Maicii Domnului, circulăm și muncim de plăcere pe unde apucăm. Suntem niște adami și eve rătăcind în curul gol prin paradis. Totul e să nu mușcăm din mărul otrăvit al ”iliberalismului” – această invenție fiind de fapt o nerecunoaștere a extremei drepte care crește și o bagatelizare a presiunii pentru plasă socială exercitată din toate colțurile Europei.
Suntem exportatori de civism și securitate, da, așa, la pachet.
Suntem exportatori de civism și securitate, da, așa, la pachet. Probabil de aia mulți dintre civici nu văd abuzurile decât cu un ochi, abuzurile pesediste, nu văd o luptă fără scrupule între diverse grupuri de influență. Probabil de aia, presa mainstream jubilează acum că le-o dăm la fraierii asistați acum, prin lege: nu muncești, nu primești nimic; dacă ești bolnav, trimite o rudă! Încă o dovadă că poți face praf democrația prin legi, perfect ”democratic”. (sursa: încă un material inept ProTV)
Suntem maeștri într-o industrie invizibilă. Suntem experți în securitate. Livrăm siguranță. Practic, imensele probleme sociale sunt un scut, un semn al discreției noastre că de fapt am atins culmea performanțelor, dar că, din motive strategice, nu le putem arăta. Milioanele de lucrători precari au și ei o misiune secretă, își rup spatele pentru un bine strategic, și ei furnizează siguranță. Situația mi-amintește de țara aia fantasy din ”Black Panther”, o poveste cu supereroi de culoare despre cum toate dramele a milioane de oameni par a fi o iluzie care camufla o civilizație superioară tehnologic. Zise Iohannis, deci:
”România este o țară apreciată și respectată pentru securitatea pe care o livrează și în UE și în NATO. Am înțeles demult că nu putem să rămânem receptori de ajutor și securitate ci trebuie să ne asumăm un rol de furnizor de securitate.”
Au fost apoi intervenții diverse din care am reținut:
Juncker a remarcat ironic (probabil) că noi nu trebuie să ne temem de UE cocentrică, suntem oricum primii în tot felul de domenii, pachete de anticorupție, stabilitate etc. Aș zice că și la austeritate, suntem maeștri. Și ne-a mai mângâiat o dată pe creștet cu Schengenul. Dar ne trebuie consens național pe justiție. Nicio problemă, deja Iohannis a chemat partidele să discute, i-a venit ideea asta după doi ani.
Manfred Weber, liderul Popularilor, compară rata de creștere a României cu aceea a Moldovei pentru a arăta beneficiile UE. Dar, culmea râsului, vorbește el într-o frază despre ceva pentru care Iohannis n-a găsit niciun cuvânt: nivel de trai egal pentru Est.
Verhofstadt, liderul ALDE, vorbește și despre protocoalele secrete, doar îl știe pe Tăriceanu de pe vremea Radio Contact (el a furnizat aparatura, ne povestește). Invită la colaborare, discuții despre protocoale și legile aberante PSD.
Ska Keller, liderul Verzilor. Torent de laude pentru civism și ceva vag despre corupția din toată UE – tot e ceva, de obicei nu există corupție decât în Est.
D’Amata, de la 5 stele, Italia – îi mai pune și ea pe agendă lui Iohannis ceva ce a uitat: românii plecați peste tot prin UE și oportunitatea unui sprijin european, sub formă de venit minim, pentru săraci. Iohannis nici nu s-a sinchisit de întrebare.
Kuneva, de la grupul stângii, i-a amintit că n-a vorbit nimic de dimensiunea socială a Europei. Nici ei nu i-a răspuns Iohannis.
Intervențiile parlamentarilor români au fost toate penibile, obsedate să bifeze apartenența la o tabără politică. Mi-a reținut atenția Cătălin Ivan care vrea să facă un partid block-chain or something.
Iohannis a rămas pe placa valorilor europene: sigur că ne-am integrat perfect la produs profit. Despre costuri, nimic. Viziunea despre viitor e o sumbră lipsă de viitor. Pa.
