10 ani de la Fight Club. Lista listelor lui Umberto Eco
M-am tot luat cu tîmpenii săptămîna asta şi n-am scris despre două lucruri importante. În legătură cu măreaţa aniversare a unui episod aproape religios din generaţia noastră, mi-a atras atenţia Anca Grădinariu. Adică Fight Club. Şi apoi, o menţiune despre un Eco neobosit.
S-au făcut 10 ani de cînd se lansa cel mai iubit, hulit film al ultimelor două decenii, Fight Club. Din generaţia mea, fiecare a luat ce-a vrut şi ce-a putut din Fight Club. Unii l-au luat de imn macho. Alţii l-au luat ca pe un imn anti-macho. Anticonsumism. Revolta de tip nou. În orice caz, un film despre un grup de băieţi disperaţi care se redescoperă bărbaţi, totul cu întorsături complet neaşteptate de situaţie, un Brad Pitt frumos şi exploziv şi un Norton pe care şi muşchii sînt depresivi şi intelectuali. Am rămas mască atunci cînd l-am văzut – 10 ani!.. E ceva cu totul special. Revolta primise o imagine cult nouă, la nivelul unui Cobain în muzică. Un Brad Pitt într-un autobuz rîzînd de un mascul dintr-o reclamă penibilă… Fight Club, un soi de videoclip chic cu idei măreţe, ca să modific puţin ideea din ce voi cita…
Să privim un trailer cu Pixies şi where is my mind pe fundal. Melodia face cît jumătate din film. Şi filmul nu e puţin. Senzaţia e aceeaşi: dă-ţi foc la tot ce ai şi aprinde-ţi o ţigară.
Nu mi-a plăcut niciodată să-mi decriptez filmele din mistica personală. Dar dau un citat din New York Times-ul de săptămîna trecută, cu un Murdoch întrebîndu-se ce dracu’ a fost în capul lor cînd au băgat banii în aşa ceva. Ador scena.
In his memoir Art Linson, a producer of the film, describes the aftermath of the first screening at the 20th Century Fox lot: ashen-faced executives imagining their higher-ups (including Rupert Murdoch) “flopping around like acid-crazed carp wondering how such a thing could even have happened.”
Să-i lăsăm pe Norton şi Fincher să vorbească:
The secret to the enduring allure of “Fight Club” may be that it is, as Mr. Norton put it, quoting Mr. Fincher, “a serious film made by deeply unserious people.” In other words, a film as willing to take on profound questions as it is to laugh at and contradict itself: what is “Fight Club” if not the most fashionable commercial imaginable for anti-materialism? A movie of big ideas and abundant ambiguities, it can be read and reread in many ways.
Mr. Fincher said, “Every once in a while someone will send me their thesis and ask, Is this close to the mark?” He sometimes shares the papers with Mr. Palahniuk and the actors but said it’s ultimately not for him to decide. (mai mult)
Lista listelor
Eco a ajuns la Luvru – are o expoziţie cu ideea de „listă”. De la Homer, la Joyce toţi sînt obsedaţi de liste. Şi toţi avem aceeaşi obsesie şi se pare că gustul pentru liste nu-i aşa de primitiv pe cît pare: doar fugim de moarte. Cîteva citate mişto din interviul acordat pentru Der Spiegel:
SPIEGEL: Why are these lists and accumulations so particularly important to you?
Eco: The people from the Louvre approached me and asked whether I’d like to curate an exhibition there, and they asked me to come up with a program of events. Just the idea of working in a museum was appealing to me. I was there alone recently, and I felt like a character in a Dan Brown novel. It was both eerie and wonderful at the same time. I realized immediately that the exhibition would focus on lists. Why am I so interested in the subject? I can’t really say. I like lists for the same reason other people like football or pedophilia. People have their preferences.
SPIEGEL: You include a nice list by the French philosopher Roland Barthes in your new book, „The Vertigo of Lists.” He lists the things he loves and the things he doesn’t love. He loves salad, cinnamon, cheese and spices. He doesn’t love bikers, women in long pants, geraniums, strawberries and the harpsichord. What about you?
Eco: I would be a fool to answer that; it would mean pinning myself down. I was fascinated with Stendhal at 13 and with Thomas Mann at 15 and, at 16, I loved Chopin. Then I spent my life getting to know the rest. Right now, Chopin is at the very top once again. If you interact with things in your life, everything is constantly changing. And if nothing changes, you’re an idiot.
