2022 – în viziunea psihologilor: să prețuim efortul mai mult decât rezultatele, pentru că în efort se găsește și satisfacția
După orice eveniment traumatic are loc o regândire a obiectivelor. Anul 2020 a fost anul rezistenței; 2021 a fost unul de reflecție și acceptare, în care a trebuit să ne privim în oglindă; 2022 nu știm ce ne va aduce, dar se profilează ca anul pentru a continua să ne reconstruim.
Poate că străzile aglomerate ne invită să ne gândim la o cale de ieșire din pandemie. Dar în intimitatea consultării, ritmul este altul.
Psihologii citați de ziarul El Pais observă cum unele persoane, după o muncă intensă de autocunoaștere, au reușit să cuantifice cele mai pozitive și negative aspecte ale vieții lor și și-au revizuit prioritățile.
Ei îl califică drept un proces de metamorfoză.
Psihiatrul Boris Cyrulnik spune că atunci când înțelegem, suferința devine plăcerea de a învăța.
Nu toți au reușit să ajungă la acest proces de autocunoaștere, deoarece securitatea și echilibrul lor au fost afectate. Ne referim la cei mai direct afectați de consecințele pandemiei, cei mai dezavantajați la nivel social sau persoanele cu risc mai mare de a dezvolta o tulburare psihică.
Pentru aceste grupuri cele mai vulnerabile, este nevoie de mai mult ajutor și resurse publice pentru a digera și a face față la ceea ce s-a întâmplat.
Reflecțiile din consultările psihologice indică faptul că oamenii au învățat să abandoneze certitudinile și să gestioneze mai bine incertitudinea. Poți trăi fără să organizezi atâtea planuri, cu atenția concentrată mai mult pe termen scurt decât pe viitor, mai mult pe aprecierea si grija pentru ceea ce avem decât pe frustrarea despre ceea ce ne lipseste.
Merită să ai așteptări mai mari. De asemenea, e bine să valorezi încetineala oferită de o viață mai liniștită. Că e totuși o binecuvântare să revii la rutina discreditată. Că poți să faci telemunca. Și se poate renunța la acel consumism compulsiv. În același mod, există o mai mare dedicare pentru îngrijirea personală și menținerea unor obiceiuri bune precum mersul pe jos, cititul, mersul la film, hobby-urile…
Și acest lucru este direct legat nu numai de sănătatea fizică, ci și de la sănătatea mintală și emoțională. Nu ne putem mulțumi să greșim mereu, în același mod în care vulnerabilitatea individuală poate fi recunoscută.
Dar, pe lângă acceptare, a existat o reflecție stimulativă asupra modului în care vrem să trăim, ce fel de muncă vrem să facem, ce fel de persoană vrem să fim și care este sensul sau scopul vieții noastre.
Socrate spunea: „O viață fără examinare nu merită trăită”. Mulți s-au gândit la ce probleme înainte de pandemie erau dăunătoare (probleme de muncă, management inadecvat al stresului, relații toxice…) și s-au gândit să accelereze deciziile care oricum erau deja luate în considerare și de care acum au fost mai conștienți.
Dar, pe lângă introspecția individuală, a fost și anul reflecțiilor colective. Pentru o bună conviețuire a fost necesar să se impună obligații.
S-a apreciat o generozitate mai mare nu numai față de membrii familiei (în special bătrânii) și prieteni, ci și față de străini.
Toleranța și respectul față de celălalt au fost recunoscute ca fiind esențiale, deoarece nu avem de ales decât să trăim cu oameni cu ideologii și credințe diferite.
Pentru 2022, e vremea să implementăm ceea ce am reflectat, în măsura posibilului. Nu poți acționa fără o deliberare prealabilă. Nu am avut niciodată atât de mult timp să ne gândim la ceea ce ne dorim. Pentru aceasta, ar fi indicat să împărțim zonele de îmbunătățire pe domenii (profesional, de cuplu, de sănătate, academic, social, spiritual…) și să ordonăm prioritățile. Trebuie să știm să facem diferența între ceea ce este urgent, ceea ce este important și la ce să ne așteptăm.
Este mai bine ca aceste scopuri să provină dintr-o motivație internă și nu una externă; adică nu este necesar să le înfăptuim pentru că este necesar sau pentru că ar trebui.
Fiecare persoană se află într-un anumit moment vital cu nevoi diferite. Ne angajăm în propriile noastre scopuri știind că sunt ale noastre, că nu sunt impuse de alții și că le revendicăm ca un exercițiu de libertate.
Unii oameni consideră că este util să ia în considerare activități noi (înscrieți-vă la cursuri de engleză, un curs de ceramică, un curs de scris sau la sala de sport), dar important nu este ce sau cât de mult facem, ci mai degrabă dacă se conectează cu valorile noastre sau proiecte personale.
Dacă decidem să facem un pas înainte, trebuie să punem la punct mijloacele adecvate. Trebuie să punem în valoare resursele interne în timp ce le analizăm pe cele externe care ne pot ajuta.
Trebuie să scăpăm de concepte goale sau de formule magice precum curajul. Și să prețuim efortul mai mult decât rezultatele, pentru că în efort se găsește și satisfacția.
Este adevărat că la sfârșitul anului 2021 nu ne așteptam să fim așa cum am ajuns la sfârșit. Dar, după cum spune Boris Cyrulnik, „în centrul pericolului găsim resursele pentru speranță”.
Trebuie să avem încredere în adaptabilitatea ființei umane.
Să salutăm noul an cu un toast, felicitându-ne pentru reflecțiile noastre, împărtășindu-ne învățăturile și entuziasmându-ne de proiectele pe care intenționăm să le realizăm în 2022. Deși va trebui să fim pregătiți și să fim deschiși la experiențe neprevăzute care ne pot obliga să schimbăm planurile.
