21 plus Emil Constantinescu către Obama

iulie 16, 2009 12

Scrisoarea celor 22 e cel mai serios apel pe care foşti lideri din centrul şi estul continentului nostru îl transmit Statelor Unite să nu-şi uite vocaţia europeană.  (Ar fi interesant să aflăm preistoria acestei scrisori. Cine a scris-o, cum s-au obţinut semnăturile şi dacă a avut de la început forma expediată la Casa Albă. Mă bucură că printre semnatari se numără şi fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu.) Adresată lui Barack Obama, scrisoarea e în egală măsură destinată liderilor occidentali care par tot mai dispuşi să închidă ochii faţă de tot mai agresiva politică de vecinătate a Rusiei. În esenţă mesajul către Obama e ca America să nu uite de ţările din centrul şi estul Europei de dragul bunelor relaţii cu Rusia. Un semnal direct de bunăvoinţă ar fi, consideră semnatarii scrisorii, ca Statele Unite să renunţe la vizele pe care le cer românilor şi polonezilor. În perspectivă, americanii ar trebui să sprijine proiectul Nabucco, pentru a diminua psibilităţile de şantaj ale Rusiei ca furnizor de gaze. Autorii scrisorii sînt de părere că Statele Unite n-ar trebui să renunţe la desfăşurarea europeană a scutului antirachetă şi remarcă, pe bună dreptate, că UE n-are încă vocaţia globală pe care ar trebui s-o aibă şi că chiar dacă ar avea-o, n-are instrumentele necesare unei asemenea vocaţii. În consecinţă, cei 22 sînt de părere că UE şi NATO ar trebui să aibă o relaţie strînsă, ceea ce ar presupune şi o întărire a NATO, care şi-a diluat treptat importanţa după sfîrşitul Războiului Rece. Marea temere a celor 22 e că Obama ar putea deveni şi el adeptul „realismului” politic al Germaniei care are relaţii economice cu Rusia pe deasupra Uniunii Europene sau ca Franţa care prin Sarkozy are o relaţie de amiciţie personală cu Putin. Întrebarea e în ce măsură această scrisoare va avea efectul dorit la Casa Albă. Cei 22 de semnatari au dreptate cînd observă că politicienii care au avut de-a face cu Războiul Rece şi mai ales cu efectele sale în Europa Centrală şi de Est s-au retras din activitate, astfel încît, odată cu ei dispare şi memoria politică acumulată de ei, iar rezultatul e noul „realism” care ar putea lăsa treptat centrul şi estul Europei pe mâna Rusiei. În categoria şefilor de stat occidentali lipsiţi de memoria politică a Războiului Rece primul pe listă ar fi Obama, urmat, aproape la egalitate, de Sarkozi şi de Angela Merkel. E însă Obama dispus să se uite mai mult decît politicos la apelul semnat de un Havel sau Walesa, într-o perioadă în care Statele Unite aşteaptă de la el să reducă cheltuielile militare şi să lichideze criza? După părerea mea, în măsura în care China tinde să devină jucătorul economic mondial nr 1, iar pericolul Al Qaida continuă să existe, interesul Statelor Unite de a avea o relaţie de la călduţ spre bună cu Rusia va fi mai important decît soarta statelor care au făcut parte din Uniunea Sovietică ori s-au aflat în zona ei de influenţă. Presupun aşadar că Barack Obama le va răspunde liniştitor, într-un fel sau altul celor 22, dar că nu se va zbîrli brusc spre Kremlin în urma acestei scrisori. Fiindcă în timp ce Rusia şi Statele Unite au de tras de pe urma crizei, China e în creştere economică.

VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.