Republica Moldova: după alegeri
Alegerile din Republica Moldova au avut minim impact în România. Ce știri sau analize or fi fost pe canalele mainstream toate s-au rotit în jurul interesului strategic și ”neputinței” românești. Poate vă sunt utile două opinii dinspre oameni care cunosc bine țara și mersul ei politic. Vitalie Sprânceană e un intelectual activist care e în focul bătăliei publice de ani de zile, e parte din grupul protestatar Occupy Guguță, iar Vasile Ernu e scriitor stabilit în România, dar mereu cu ochii pe țara natală. Am ales din fiecare câte un fragment despre alegeri.
Rezultatele au fost astea:
”Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM) a obţinut aproape o treime din mandatele de deputat în circumscripţia naţională, în urma alegerilor parlamentare desfăşurate duminică.
Pe poziţia a doua se clasează principala formaţiune politică de opoziţie, blocul electoral ACUM, care a beneficiat de susţinerea a 26,41% dintre alegători, în timp ce pe locul al treilea se situează Partidul Democrat, al controversatului om de afaceri Vlad Plahotniuc, cu 23,86%. Cea de-a patra formaţiune politică care intră în legislativul de la Chişinău în urma votului pe liste este Partidul Şor, care a obţinut 8,40%. ” (Agerpres)
Vitalie Sprânceană avea o observație foarte interesantă încă înainte de alegeri despre implicarea privatului sau a influenței private în instituții publice:
”Observ, la aceste alegeri parlamentare, un fenomen inedit – participarea directă și explicită, în competiția politică, a corporațiilor private.
Ele erau, evident, prezente și la celelalte scrutine, doar că atunci erau cumva în umbra partidelor, pe care le deserveau. Acum vedem corporații private care utilizează partidele drept paravan pentru a-și cumpăra influență politică.
(…)
Și totuși asta nu împiedică varii corporații private – Klassika (Shor), Finpar Invest (Plahotniuc), ”Exclusiv Media” (Partidul Socialiștilor), gruparea din Frankfurt (Partidul Demnitate și Adevăr) și multe altele mai mici, afiliate acestor actori politici sau altora – să participe în campania electorală pozînd ca partide politice.
Participarea corporațiilor private în exercițiul electoral se întîmplă în mai multe feluri:
- distribuții de cadouri (aici întregul repertoriu de încălcări și practici vicioase),
- obligativitatea pentru angajații unor companii private de a fi membri de partid (la aeroport și în magazinele Dufremol, am auzit, toți lucrătorii sînt obligați să fie membri ai Partidului Politic Șor, aflat în proprietatea lui Ilan Șor),
- facilități și reduceri la unele servicii comerciale operate de corporație (compania ”Gările Auto Moderne” SRL, a lui Ilan Șor, cea care a primit în concesiune autogările a coborît în ajun de alegeri cu aproape 25 % prețul biletelor pe ruta Orhei-Chișinău, adăugînd astfel cîte 5 lei mită electorală în buzunarul fiecărui călător care utilizează această rută),
- utilizarea resurselor administrative (autocarul Partidului Democrat călătorește prin țară însoțit de poliție)…
Asta însă e departe de a fi întreaga poveste a participării electorale a corporațiilor.
Un alt fenomen extrem de interesant (dar și îngrijorător) ține de faptul că unii actori privați corporativi – figuri precum Ilan Șor și Vlad Plahotniuc fiind exemplele cele mai grăitoare – prestează diverse servicii populației prin intermediul instituțiilor publice pe care le controlează – drumuri, iluminație, medicamente gratuite, salarii – ca să se promoveze în calitate de buni administratori. (La asta se adaugă într-o mare măsură și președintele Igor Dodon, care prestează și el diverse servicii – repară și cumpără case, donează ajutoare familiilor nevoiașe – iar donațiile și serviciile nu vin din resursele președinției, ci provin din surse obscure și sînt gestionate de fundația-corporație ”Din Suflet”). ” (sursa)
Vasile Ernu, pe pagina lui de facebook dă un verdict clar apropo de obsesia prezenței României în Moldova. Pe cât ne dăm de preocupați, pe atât suntem de incompetenți:
” Avem un soi de blat cu un dezastru anunţat: elita prădătoare îşi conservă puterea. Poporul e abandonat şi lăsat pe cont propriu.
Dar se pune o întrebare privind dinspre statul Român şi politica lui spre Est şi mai ales spre RM care este „un caz mai special”.
De ce grupurile şi partidul pe care România a mizat mult nu au intat în Parlament? De ce PL & Unioniştii sînt afară din Parlament? Unde sînt interesele Ro în această ecuaţie? Cum şi-a gestionat România interesele?
Şi mai simplu: de ce prezenţa României în RM este mai slabă decît a unui bandit precum Şor?
Foarte simplu. România nu are experţi şi expertiză pe Est & RM. RO lurează cu tot soiul de „exăperţi de hîrtie” sau „sugative de fonduri” şi a investit şi mizat total aiurea. Mai există „experţii-sezonieri”, „băieţi deştepţi” care lucrează pragmatic strict „pe proiecte”: sug şi fug.
În RM mai există o adevărată pătură cocială (nu mare dar activă) care au devenit un soi de „unionişti şi patrioţi de profesie” care trăiesc din fondurile RO.
Alegerile actuale din RM dovedsc încă o dată clar, fără drept de apel că RO nu dispune de o strategie, de un plan şi nici măcar de un grup de expertiză minimală care să ofere o strategie României pentru RM. Şi asta de zeci de ani.
Dacă un bandit de provincie, din Orhei, este mai puternic şi mai competent decît un stat precum România atunci lucrurile sînt clare. ”
