Războiul lui Putin nu e cu Ucraina, este cu noi
De ce? Pentru că lumea i-a dat voie să profite de ea. În loc să fie izolat și lăsat să piară pe limba lui, a fost primit cu brațele deschise de Occident și lăsat să-și facă de cap.
Nimeni nu l-a considerat un pericol imens, iar el s-a jucat cu Vestul precum un copil zburdalnic, iertat pentru orice năzdrăvănie, pe motiv că nu ai cum să-l schimbi.
La adăpostul acestei imagini de puști răsfățat și pus pe rele, dar tolerat mereu, ”țarul” și-a văzut de ale lui.
A făcut bani grei pe seama Occidentului, a cumpărat politicieni și spioni la greu, în UE și SUA, a pus la putere în alte țări oameni fideli/slugarnici/slabi (vezi Trump, în SUA), a slăbit Europa (cu Viktor Orban&Ungaria, antivaccinism, suveranism, BREXIT) etc.
A sponsorizat mari competiții sportive, a organizat Campionatul Mondial de Fotbal, Champions League, și-a făcut presă de propagandă (Sputnik, Russia Today), știind că una dintre slăbiciunile Occidentului este lăcomia.
”Le dai bani, faci ce vrei cu ei” – a fost una dintre parolele liderului de la Kremlin cu ajutorul căreia a descuiat multe cifruri din UE și SUA.
El a știu mereu că Occidentul e ”varză”, putred, moluscă, ușor de penetrat, de copiat, de infiltrat și, de ce nu, de posedat, în cele din urmă.
Chiar și când Rusia a devenit prima țară din secolul XXI care a invadat un alt stat (Georgia), ea tot a fost lăsată să-și facă în continuare de cap.
Pur și simplu, așa cum au făcut Statele Unite cu China, după ce Nixon a girat politica de destindere față de Mao și chinezii au primit practic verde să penetreze și să copieze evoluția lumii libere, Occidentul i-a permis Rusiei să afle tot vrea în materie de afaceri, IT, tehnică militară, medicină (vezi acuzația de furt a vaccinului Astra Zeneca) și să facă bani la greu pe seama lui.
Iar când a strâns suficient de mulți și era deja blindat ca arsenal de război, Putin a decis să lovească.
Știa și de sancțiuni, și de NATO, și de reacția ostilă a lumii libere, dar s-a pregătit și pentru asta, cu mult timp înainte.
Practic, Occidentul l-a creat pe Putin după modelul Hitler, cum spunea Petr Poroșenko, fostul președinte al Ucrainei, prin pasivitatea lui proverbială.
E clar că Rusia este pregătită pentru orice tip de sancțiune din partea Occidentului și are pierderile calculate. Are o cămară plină de provizii, din care să trăiască până va cuceri Ucraina.
După care, cu Occidentul deja obosit de stat cu ochii pe el, Putin va plănui următoarea agresiune.
Iar dacă Occidentul va îndrăzni să răspundă și militar, Putin a avertizat deja că Vestul va simți pe pielea lui ”consecințe nemaivăzute”. Adică, inclusiv atac nuclear, Apocalipsa.
Cine îl poate opri pe Putin acum? Nimeni. De ce? Pentru că nimeni nu știe cum va reacționa. A demonstrat deja că e în stare de orice, deci să apese butonul nuclear (care ar face să piară și Rusia!) pare a nu mai fi o problemă pentru el.
Și Putin nu e singur. Are aliați grei chiar în Occident. Direcți și indirecți.
Trump, în SUA, e cel mai cunoscut exemplu. Zilele trecute, Donald Trump i-a căzut la picioare lui Putin, considerându-l ”geniu”. Inevitabil, te întrebi, oare ce-ar fi făcut Putin azi dacă Trump mai rămânea la Casa Albă?
Ar fi avut ”ok”-ul tacit să atace și Europa, pentru că fostul președinte al SUA i-a făcut deja mari servicii lui Putin în cei 4 ani de mandat: a pedepsit UE, NATO, a încercat să spargă Europa, să creeze insule pe continent, a alimentat ura între americani (exact ce îi trebuia Rusiei), a comandat lovitura de stat împotriva Americii din 6 ianuarie 2021 etc etc.
Dar și China îl girează pe președintele Rusiei (pentru că și ea vrea să încalece Taiwanul), deocamdată. tacit, Erdogan se face că se opune, Cuba și Venezuela măresc cercul nebuniei anti-lume liberă, iar în Europa marele său aliat este dezbinarea de orice fel: vest/est, dreapta/stânga, creștini/musulmani, conservatori/”neomarxiști” (cel din urmă concept – creat în laboratoarele sociologice ale Moscovei, n-am niciun dubiu.
Am mai spus și repet. Nu cred o iotă în logica internațională de până acum. Nimic nu mai e valabil. Nici regulile, nici dreptul, cutumele, diplomația sau vorba bună.
Putin a înțeles de multă vreme că poate arunca la coș orice, fără să pățească nimic. A invadat Crimeea și ce? Sancțiunile? Aș!
Nu am crezut niciodată că Rusia nu va ataca Ucraina, așa cum spuneau mulți oameni inteligenți (și fără ironie, zic), pentru că Putin exact pe asta s-a bazat în tot ce face: în exact ce nu-l crede lumea capabil să facă.
E mereu cu un pas înaintea adversarului. A prevăzut mutările de mult. Seamănă șoc și groază. Asta va face, până lumea va obosi de-atâta depresie și va slăbi din interior și mai mult.
Putin știe că dacă aruncă lumea în haos, va fi rău și pentru el, dar speră că va fi și mai rău pentru restul.
Pariul său este rezistența mai mare a Rusiei la rău decât a Vestului.
Cum bine spunea analistul bulgar Ivan Krastev, în New York Times, ”puterea geopolitică în zilele astea nu e dată de câtă putere ai, ci de cât rău poți îndura”.
Aceasta este cea mai puternică armă a lui Vladimir Putin: viața bună, care a slăbit forța Occidentului, pe toate planurile: social, uman, militar, mental.
Confortul a fost o mare cucerire a lumii libere, dar, împins dincolo de limitele normalului, el a anesteziat simțurile războinice ale statelor vestice.
Cine mai e dispus să moară astăzi pentru țară, în Vest?
Războiul declanșat de Putin nu e împotriva Ucrainei.
Atacul este împotriva Occidentului, a democrației, a libertății.
Istoria ne-a arătat, la ultima mare încleștare mondială, că lumea liberă a învins.
Dar astăzi de ce ar mai fi fel?
