A fi luat de prost. Despre cum puterea a pus mina pe tot
Prefer sa ies putin din discutiile zilei cu fraude si alte alea si sa fac citeva observatii.
Tot teatrul cu EBA a atins apogeul. Si nu e prima oara cind traian basescu pare ca le spune alegatorilor „v-am prostit”. Iar intelectualii inchid ochii pentru ca „o cauza buna” trebuie sa se faca prin EBE, ca asa-i în politica. Expresia „a fi luat de prost” e acoperitoare pentru tot fenomenul.
S-a trecut foarte usor peste declaratiile lui Traian Basescu anti-banci si pro-Culita Tarita. Dincolo de faptul ca de sistemul bancar te iei cind e puternic, nu cind e pe butuci si, mai ales, incerci sa impui dezbateri nu injuri direct, m-a socat altceva la Traian Basescu. O chestie care devine, de altfel, universala si care are nuante ultraagresive. Puterea c0nfisca discursul anticapitalist, de dreapta, de stinga, de toate. Din prea multa forta, nu-si mai poate asuma nimic si incepe sa aiba pretentii de neutralitate. Unul dintre ele mai mari pericole in democratie este asumarea tuturor căilor de atac critic, la putere fiind.
Un trend general: lumea vorbeste despre victoria dreptei in Europa. Dreaptă care a confiscat mijloacele şi discursurile stîngii, chestiune care a năucit socialiştii care s-au refugiat în spatele unui limbaj de lemn, fără să fi învăţat înveţat nimic.
S-a întors lumea cu susul în jos. Naţionalizări, intervenţionisme tot vin dinspre Vest. În timp ce Medvedev critica măsurile „comuniste” a la Obama. Capitalismul salbatic a ajuns în vîrful stindardului estic (încă o data intelectualitatea romaneasca „de dreapta” e pe felie), în timp ce dreapta vestică a cîştigat cu populisme si masuri interventioniste. Mă rog, e multa teorie de făcut, nu e locul aici. Dar răsturnările astea de criză trebuie monitorizate dacă vrem să mai înţelegem ceva din lumea asta şi în 2010.
