Acuma sînt şi fanatic. Un răspuns pt. Dilema Veche
Marius Chivu a scris un text în Dilema Veche în care constata fanatismul meu (e vorba despre acel articol în care îi numeam pe Cîrcotaşi „homofobi” ) şi simt că i-am rămas dator cu un răspuns. Pentru că Marius extrapolează nepermis, îşi aduce mari autori în sprijin ca să demonstreze dogmatismul meu doar pentru ca taxam o ofensivă homofobă într-o emisiune. Cîteva chestiuni.
Analogia cu scandalul caricaturilor. Nu am făcut manifestaţie în piaţă cu kalashnikovul în mînă. Chiar cred că Europa este extrem de timorată în legătură cu propria libertate în cazul unor scandaluri precum cel al caricaturilor daneze. Dar nu e doar atît. Europa e timorată în legătură cu noi cetăţeni ai săi, cei musulmani. Europa dă drepturi dar nu asimilează culturi, dar asta e altă discuţie. Eu am spus că o emisiune cu bancuri nu prea reuşite sare bariera toleranţei.
Poate Chivu face parte din categoria ălora care nu se prind că simţul umorului e o chestiune extrem de fină de raportare la ceilalţi. Poate e un fundamentalist al poantei. Crede în umorul pur. Eu îl asigur că o poantă bună poate fi extrem de proasta dac[ nu respecta regula contextului.
Am întîlnit mulţi neghiobi care simţeau nevoia să facă bancuri cu blonde la nesfîrşit, indiferent de context, doar de dragul bancului. Or, Marius, e o chestiune simplă de plasare a discursului în lume, să alegi momentul ca să spui o glumă. Şi, da, calitatea glumei este vitală. Pentru ca, dacă nu e bună, devine agresivă. Şi tu, şi Şerban Huidu îmi daţi exxemplul lui Jay Leno. Citiţi mai atent cum a zburat un realizator de radio în aceeaşi americă pentru o glum tîmpită cu cîteva baschetbaliste negrese. Diferenţa? cel din urmă a făcut o glumă nereuşită şi i-a ieşit un atac hidos.
Evident că nu cer interzicerea temelor. Dar constat că nu avem deloc educaţia adaptării discursului la interlocutor. Taxam, odată cu acea emisiune a Cîrcotaşilor, un umor deja inerţial de care m-am plictisit îngrozitor care ataca fără încetare homosexualul şi ţiganul. vorbeam despre ubicuitatea temelor cu pricina, nu despre interzicerea lor.
Ma rog, văd că ai învăţat schema dilematică a suprareacţiei. Eu critic o tendinţă şi tu mă faci dogmatic şi comunist. Lasă-mă să-mi aleg glumele singur. N-am făcut altceva. Nu i-am spus lui Dan C Mihăilescu s-o „lase uşor” cu homofobiile, doar mă amuz că e pornit împotriva unor oameni care îşi asumă o identitate sexuală. Mă amuz mai ales că are de citit atîţia „poponari” în literatura universală şi nu poate să accepte exhibarea unei identităţi. Asta nu înseamnă că nu i-am redat opinia întocmai în Cotidianul. În ce priveşte Borat, am fost primul să laud filmul. deci, nu înţeleg toată pornirea şi încordarea şi perseverenţa lui Chivu în a-mi găsi intoleranţe imaginare şi apoi de a le taxa.
Repet a mia oară un loc comun. Corectitudinea politică a avut excesele sale. Romania e însă departe de aşa ceva. La noi agresiunea de toate felurile, de la hărţuirea sexuală la hărţuirea minorităţilor, este universală. am auzit de mii de ori şefi spunînîndu-le că nu au umor unor subordonate care le atrăgeau atenţia că au sărit calul cu apropourile sexuale. Nu interzic umorul nimănui, dar atrag atenţia că umorul nu ţine de exces, ci de drămuirea impecabilă a impertinenţei şi a politeţei, într-o aceeaşi atitudine. Şi îţi pot găsi, Marius, exemple din aceiaşi autori pe care i-ai citat, chiar şi din Pleşu, care să-mi vină în ajutor. Nu a avut rost să manipulezi trei citate ca în compunerile de a patra doar pentru captatio.
Şi dacă tot ai simţul umorului, Marius, sper că vei rîde împreună cu mine cînd te voi invita să citezi cu ceva mai multă moderaţie din Pleşu. Mă ştii că-s dogmatic. Şi pot apela la Asociaţia Şefilor Agresaţi Prin Extraperiere si Extracitare de către Tinerii Discipoli. Dacă domnia sa nu se plînge, sar si îi apăr eu drepturile.
