Al doilea mandat-greseala de sistem
Comportamentul lui Basescu nu e nimic altceva decat marturisirea neputintei unui sistem de adaptare la modelul occidental. Omul e mai putin vinovat decat pare. La urma urmei mamaliga taiata cu ata, hainele ponosite si spatele lipit de soba rece , parinteasca nu au cum sa nu marcheze copilul simplu ajuns in fruntea bucatelor . Frustrarile sunt motoare atomice pana la momentul implinirii, dar reglarea lor, in situatia unui individ irealist sunt devastatoare.
La scara istoriei douazeci de ani sunt mult prea putin, atunci cand ne raportam la modele functionale de sute de ani. E firesc sa ne comparam cu ele, dar utopic sa le vrem egalate intr-o singura generatie. Brucan stia ce introdusese pe partea cealalta cand vorbea de doua decenii , dar nu banuia cat de bine se adapatasera romanii la asta.
Alegerile prezidentiale inseamna, la noi ,schimbarea, pe mafiotul principiu al dominoului. Cariera profesionala a femeii de serviciu de la liceul economic din Simleul Silvaniei si a medicului –sef de la Spitalul Municipal din Constanta depind de alegerea presedintelui tarii! Iar la varful ei, piramida puterii joaca in fiecare zi rolul oglinjoarei din Alba-ca-Zapada , repetandu-i “alesului” la nesfarsit, pana ce el crede necoditionat si in adancul fiintei sale, ca este cu adevarat cum i se spune. Sigur ca, la acest nivel, la care ne situam acum, s-a ajuns dupa un proces indelungat si dureros care vine de dincolo de Ceausescu si trece neaparat prin suprimarea totala a elitelor in deceniile cinci si sase
Anii de progres real ai Romaniei, ca sistem -dincolo de cascadele schimbarilor tocmai mentinonate au fost primii 2-3 ai fiecarui nou presedinte. Si asta e valabil pentru oricare dintre mandatele din epoca pseudodemocratica de dupa ’90. Pana ce “dezmeticirea si intelegerea propriei valori” se instaleza confortabil la nivelul subconstientului celor care s-au crezut, pe rand, “salvatore de la patria”! .Ultima parte a mandatelor, cea dedicata faradalegilor sau compromisului a avut un singur tel : “inca o data” imbatat de potiunea magica a puterii ca alternativa minunata a zabrelelor. Si pastrarea “oglinjoarei fermecate” in buzunarul de la spate. In locul bunaoara al bibliei rosii sau al sticlutei de whisky .Nu numai Basescu lupta pentru “dreptul” asta. Au facut –o inaintea lui Iliescu si Nastase –nu –mi spuneti ca Adrian nu a fost presedinte, pentru ca alegerea lui nu insemna decat confirmarea aceluiasi drum. Constantinescu pare veriga fragila a rationamentului, dar acolo slabiciunea l-a oprit sa continue, nu situarea in afara “cercului presedintilor perfecti”.
Pana la urma monarhia e o adaptare mai buna a speciei la implinirea unui sistem democratic. Conducatorii deschid ochii si cresc de la o generatie la alta cu constiinta rangului ce le-a fost harazit, copilaresc in belsug si deprind intelegera puterii in timp, nu peste noapte. Dar noi pana si aici am avut ghinion ca bietul nostru rege, in toata demnitatea lui, a asigurat cu greu urmasilor sai o copilarie indestulata.
