Albi cu Nobel, negri cu IQ mic. Money Express


    Editorialul meu din Money Express de saptamina asta. poate va intereseaza dezbaterea care a facut ceva furori.
    Cînd rasele se bat în IQ
    Un premiat cu Nobel în domeniul geneticii pentru cercetări asupra ADN-ului declară public că e un fapt ştiinţific demonstrabil că negrii africani au de regulă un IQ mai mic decît al albilor. Scandal garantat.
    Savantul de 79 de ani James Watson avea un statut imposibil de clintit în comunitatea ştiinţifică contemporană. Cîteva declaraţii despre IQ-ul negrilor au fost de ajuns pentru a fi eliminat din institutul de unde lucra şi pentru a intra într-un teren de luptă pe cît de încins, pe atît de stupid. Mai multe angajamente, conferinţe, contribuţii au fost suspendate. Watson spusese într-un interviu acordat cotidianului The Times că anumite programe sociale ar trebui concepute şi în funcţie de această „realitate”: negrii au, de obicei, un IQ mai scăzut decît cel al albilor. Sînt mai mulţi angajatori care cunosc aceste realităţi despre lucrătorul de culoare, a adăugat Watson, cel care începea descoperirea ADN-ului acum 50 de ani. Ce faci cu o astfel de afirmaţia venită din partea unui om cu o credibilitate ştiinţifică devastatoare. Taberele s-au aşezat imediat în poziţii de atac.
    Stînga de diverse forme a acuzat în masă lipsa de corectitudine a savantului, sprijinindu-şi afirmaţiile pe faptul că acea diferenţă de IQ e departe de a fi dovedită ştiinţific. Apoi, apare distincţia între cunoştinţele ştiinţifice şi credinţele de natură ideologică, situaţii pe care adversarii lui Watson le separă foarte clar. Omul de ştiinţă ar mai fi făcut o declaraţie şoc cu ani în urmă. Parafrazez: femeile însărcinate pot citi în codul genetic dacă copilul lor va fi homosexual şi pot face astfel avort la timp! Nu e prima personalitate renumită pentru IQ-ul covîrşitor care să dea dovadă de gustul pentru risc public disproporţionat sau pentru prostie de-a dreptul. Sclipitorul Noam Chomsky, lingvist cu o importanţă covîrşitoare în ultima jumătate de secol, este iarăşi un caz de nonconformism care a trecut la un moment dat barierele bunului simţ. Geneticianul nostru n-ar fi singurul caz de derapaj certificat de inteligenţă.
    Au sărit foarte mulţi în apărarea lui Watson invocînd dreptul la liberă exprimare. Nu poţi cenzura o somitate să-şi exprime ideile, mai ales cele care se bazează pe ipoteze ştiinţifice. E vina celui care-şi găseşte în astfel de informaţii argumente pentru rasism şi nu a aceluia care emite adevăruri incomode. Dintre argumetnele pro-Watson, am remarcat şi invocarea best-seller-ului american „The Bell Curve”, semnat de Richard Herrnstein şi Charles Murray. Cartea vorbeşte despre o distanţă între IQ-ul mediu la afroamericani şi albi şi invocă chiar posibile conexiuni cu harta genetică. American Psychological Association (APA) a dat un răspuns confirmînd rezultatele în ce priveşte diferenţele de coeficient de inteligenţă, dar nu a putut lega această diferenţă de codul genetic sau de vreo altă explicaţie ştiinţifică.
    Încleştarea are şi un aer ridicol. Pe de o parte pentru că libertatea de expresie înseamnă ceva în Vest, altceva în locuri precum China sau Pakistan. Urletele împotriva “cenzurii” ale unor comentatori occidentali sînt superflue în multe cazuri şi demonetizează cumva ideea de opinie fără oprelişti. Nu poţi invoca la tot pasul libertatea de expresie. De cealaltă parte, e nefiresc ca o afirmaţie precum aceea cu IQ-ul să descalifice complet un savant. Însă în chiar miezul dezbaterii mă intrigă lupta pentru o cauză profund superficială. Să zicem că albii au într-adevăr IQ-ul mai mare. Ei, şi? Are asta vreo legătură cu deşteptăciunea, înţelepciunea, eficienţa la muncă sau mai ştiu eu ce? Am întîlnit destui oameni cu IQ mare, dar de o prostie rară. Este un coeficient care se măsoară cu ajutorul unor teste şi stabileşte forţa inteligenţei unei persone. Numai că orice sociolog sau psiholog poate spune că o astfel de calitate trebuie completată de nenumăraţi alţi factori pentru a putea avea rezultate pozitive pentru a-ţi procura superioritatea multrîvnită.
    Discuţia mi-a amintit de o altă dezbatere deloc savantă. Este vorba despre legea neargumentată ştiinţific, dar foarte argumentată prin discuţii de cîrciumă sau show-uri, legată de dimensiunile penisului în rasa albă şi cea neagră.Ultima conduce, se pare. Are asta vreo importanţă? S-au purtat dezbateri pe marginea libertăţii de expresie sau pe marginea importanţei mărimii organelor genitale? IQ-ul este supraevaluat sau prost interpretat, cel puţin după slabul meu coeficient. Un rezultat bun la un astfel de test nu poate confirma o oarecare superioritate decît în minţile gata orientate să absoarbă distincţii imbecile între rase. Watson a greşit cînd a coborît fără să-şi ia precauţii din zona ştiinţifică. Adversarii săi au greşit cînd i-au interpretat dorinţa de provocare şi poate şi naivitatea ca pe nişte mari crime. Şi, da, d-ar putea ca mulţi oameni inteligenţi să fie “plictisiţi” (este tot cuvîntul lui Watson) de previzibilitatea corecţilor politic. Din afara acestor polemici, pot să-mi rezerv dreptul “iluminist” de a crede că nu există calitate umană “garantată” prin ADN, calitatea înseamnă şlefuirea socială a unor date primite prin naştere. Şi cred că poţi fi deştept cu un IQ mediu, aşa cum poţi face sex extraordinar şi cu un penis care nu e uriaş.

    Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here