Alegerile în BOR. Andreescu vede un Iliescu vs. Vadim
Am primit pe mail un text al lui Gabriel Andreescu (sper sa nu gresesc) din care citez. Sper sa nu provoc suparare cu citatele prea largi, dar n+am gasit vreun link la care sa fac trimitere, am doar textul de pe mail.
MIZA ALEGERILOR DIN 12 SEPTEMBRIE.Competiţia Daniel-Anania din 2007 copiază disputa Iliescu-Vadim Tudor din anii `90 (…) Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Daniel Ciubotea, a studiat în anii `70 la Strasbourg şi Freiburg, iar în anii `80 a predat în Elveţia. Mai bine de un deceniu a reprezentat BOR la reuniunile ecumenice. În particular, a fost activ în cadrul Conferinţei Bisericilor Europene, una din acele organizaţii bine infiltrate în perioada războiului rece pentru a fi exploatată propagandistic în interesul serviciilor informative comuniste. Faptul că dosarul mitropolitului a fost ars de Securitate imediat, pe 23 decembrie 1989, în urma unei decizii a conducerii CIE, arată importanţa considerabilă pe care o dădea Securitatea şcolitului ierarh.
Cariera actualului mitropolit al Ardealului de Nord şi Crişanei, Bartolomeu Anania, este neliniară şi oricum, misterioasă. Membru al Frăţiilor de Cruce în tinereţe, a fost arestat, în 1941, pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. În 1958 intră în închisorile comuniste acuzat de activitate legionară. Eliberat în anul 1964, este trimis în 1966, surprinzător şi atât de semnificativ, în Statele Unite. Cea mai importantă dintre misiunile sale pare a fi combaterea episcopului Trifa. A făcut apoi parte din delegaţiile BOR care au purtat vocea regimului în spaţiul american – a ajuns în Honolulu – şi printre bisericile vechi orientale. Mihai Pacepa îl include pe lista agenţilor DIE, ceea ce ar fi în perfectă concordanţă cu evoluţia de la deţinut politic la globetrotter instituţional.Care este miza competiţiei pentru scaunul patriarhal? Nimic nu mi se pare mai explicativă pentru această întrebare decât frapanta analogie dintre cei doi ierarhi şi aşezarea pe eşichier a perechilor lor politice la începutul anilor `90. Ca şi atunci, înfruntarea se duce între fracţiuni de moştenitori ai regimului. Una, care acceptă inevitabilitatea intrării României într-o lume a democraţiilor, dar pe cât se poate, în condiţiile controlate acasă. Cealaltă fracţiune exprimă resurecţia naţionalismului ceauşist violent şi vulgar. Ne aflăm în faţa unei confruntări de tip Ion Iliescu şi Vadim Tudor (sau Funar).
Şochează oare analogia dintre fostul deţinut politic şi privilegiatul poet de curte? Dincolo de diferenţele stilistice, rămâne convergenţa de esenţă. Iată cât de aproape de mesajele vadimiste era declaraţia lui Bartolomeu Anania la Alba-Iulia din primăvara anului 1998: “Europa ne propune să acceptăm homosexualitate, electronică, droguri, avorturi, inginerie genetică […] Este un nonsens să intrăm în Europa, deoarece România a fost întotdeauna în Europa din punct de vedere istoric, geografic, cultural şi spiritual. Ba chiar prin prisma culturii şi civilizaţiei am fost cu mult înaintea Europei […] Europa în care ni se propune să intrăm – o Europă construită exclusiv pe economic şi politic, în care nu se găseşte nici o urmă de spiritualitate, de cultură, iar de religie nici nu poate fi vorba. O Europa sărăcită, decapitată de spirit, ceea ce este mai mult decât îngrozitor.”?(…)A înfruntat, printre altele, hotărârea judecătorească de cedare, către Biserica Greco-Catolică, a Bisericii episcopale „Schimbarea la faţă” şi a condus procesiunea contestatară de la Cluj din 20 martie 1998. Ca şi tribunul dâmboviţean, Bartolomeu Anania are obiceiul să ameninţe şi o face cu dezinvoltură: „Vreau să ştie toţi, şi prieteni şi neprieteni, că suntem în picioare şi că vom sta de veghe şi că pumnului sau bâtei îi vom opune crucea. Dar e bine să se ştie că, de azi, crucea noastră va fi fermă. Îi invit să nu profite de smerenia ortodoxă”.
(…) Daniel Ciubotea sugerează un conducător eficient şi aproape discret. Ca şi Ion Iliescu, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei pare moderat şi mai puţin naţionalist doar când este pus faţă în faţă cu concurentul său. Atunci când în comuna Ruginoasa (Iaşi) o masă de ortodocşi incitaţi de preoţii lor au molestat câţiva baptişti pentru „vina” de a fi ţinut o slujbă, mitropolia condusă de „ecumenicul” şcolit la facultăţi protestante a dat publicităţii următoarele rânduri: „Nu comunitatea ortodoxă şi nici preoţii ortodocşi nu sunt vinovaţi de ceea ce s-a întâmplat acolo. Vinovaţii sunt aceia care au venit în sânul unei comunităţi eminamente ortodoxă … şi i-au agresat spiritual la ei acasă. N-au respectat Constituţia, bunul-simţ, au frizat morala socială şi creştină prin aceea că au venit cu tupeu şi obrăznicie – considerându-i probabil pe săteni nişte ignoranţi – şi au încercat să facă prozelitism”. Declaraţia reprezintă, practic, o incitare la repetarea violenţelor. Iată de ce, pe 12 septembrie nu se vor înfrunta albul cu negrul. Miza costă în „alegerea cea mai puţin rea”.
Cine va urca pe scaunul patriarhal? De va fi să fie exersatul în diplomaţie Daniel Ciubotea, BOR o să continue politica insidioasă de infiltrare a societăţii şi încercare de a-şi impune interesele deasupra şi în detrimentul ei. Dacă în schimb va câştiga impetuosul Bartolomeu Anania, se va urma probabil acelaşi proiect, dar cu emfază şi violenţă, cu posibile tulburări confesionale şi nu mai puţine confruntări cu lumea laică.
Am citit cu stupoare exemplele date de Andreescu – pe unele nu le ştiam, de altele uitasem complet. Citatele din ambele parti, venite sau din Ardeal sau din Moldova, sînt cu adevărat violente. Iar confruntarea cu lumea laică are deja loc la scară mică, sînt cu totul de acord.
Tot ce aştept de la aceste alegeri este o mai bună cartografiere a problemătizărilor de orice fel. Ideea nu e să impui în lumea laică legi şi canoane biserticeşti. Vreau un patriarh care să nu înceapă să se lupte cu forţele răului venite din Occident. Chiar n-am chef şi de fanatism bisericesc. Dacă mai apare şi Becali pe la putere, e clar că se va strica absolut tot. Vreau un patriarh care să ştie ce e lume teologică şi să ştie şi ce e un om neinteresat de lumea bisericii. Măcar atît, un securisto-teolog luminat. Am aşa senzaţia că, deşi cer atît de puţin, vreau cam multe.
