Aligica. La noi, ca la incasi :)
„Una dintre practicile obisnuite la incasi, scrie el, era sa imparta un trib nou cucerit in doua jumatati aproximativ egale si sa le desemneze sefi cu status si putere usor inegale. Aceasta era, fara indoiala, cea mai potrivita modalitate de a provoca rivalitate intre cele doua capetenii, prevenind alianta impotriva conducatorului suprem.”
Dragos Aligica scrie un excelent eseu despre ratiunea strategica a ultimelor permutari de pe esichierul politic autohton. In revista 22, aici! Va invit sa cititi acest text si sa reflectati la ce spune el.
Sa reflectati inclusiv la finalul lui: „Credem ca reducerea numarului de partide politice pe scena tarii va clarifica lucrurile?! Putem spera ca simplificarea sistemului – pana la reducerea intregului la doua mari blocuri politice – va aduce mult dorita deblocare si asanare a mecanismului politic romanesc? Altfel spus, sta mantuirea noastra politica in sistemul bipolar? Pana a ajunge sa adresam aceasta problema, sa nu uitam un lucru pus deja in lumina de actuala situatie postelectorala: geometria si dinamica triadelor, oriunde si oricand se manifesta, este plina de surprize. Iar surpriza surprizelor este ca majoritatea sunt neplacute. Asta daca este sa luam ca etalon intuitiile noastre morale cele mai profunde.”
Una din probleme cruciale ale acestei reasezari politice crude e aceea ca jocul politic nu se reduce la jocuri de strategie. Dincolo de tactici punctuale si de calcule strategice, politica face uz (si abuz, uneori!) de sentimente / pasiuni /incredere. Cind increderea se consuma, apare refuzul, lehamitea, revolta. Lehamitea poate fi marele adversar al strategiei. Prezenta la vot la ultimul scrutin din Romania e deja ingrijoratoare.
