Am ratat salvarea Pământului? Am putea trăi efecte catastrofale ”în cascadă” ale dezastrului climatic
Punctul critic către încălzirea globală ireversibilă este posibil să fi fost deja depăşit, cu o serie de consecinţe „în cascadă” pentru planeta noastră, a avertizat, marţi, responsabilul german din cadrul celei mai ample expediţii ştiinţifice organizată vreodată la Polul Nord, relatează AFP.
„Evaluarea din următorii câţiva ani va determina dacă mai putem salva banchiza arctică prezentă pe tot parcursul anului, printr-o protecţie coerentă a climei, sau dacă am depăşit deja acest important punct critic al sistemului climatic”, a subliniat Markus Rex la Berlin, la opt luni de la revenirea din misiunea internaţională cu durata de un an în Arctica.
„Dispariţia banchizei din timpul verii din Arctica este una dintre primele mine de pe câmpul minat, unul dintre punctele critice pe care le declanşăm în principal atunci când împingem încălzirea prea departe”, a explicat el în cadrul unei conferinţe de presă, alături de ministrul german al Educaţiei şi Cercetării, Anja Karliczek.
Însă, „ne putem întreba de fapt dacă nu cumva am călcat deja pe această mină şi am declanşat deja debutul exploziei”, a insistat climatologul şi fizicianul, cunoscut om de ştiinţă în domeniul studiilor asupra Arcticii.
În cazul în care punctul critic a fost deja depăşit, acest lucru poate declanşa efecte negative „în cascadă”, a avertizat specialistul, şi „poate agrava şi mai mult încălzirea, cum ar fi dispariţia calotei glaciare din Groenlanda sau dezgheţarea zonelor încă vaste de permafrost arctic”.
Pericolul planează de asemenea asupra gheţarilor străvechi, a mai spus el, adăugând că „în prezent, nu mai ştim dacă putem să salvăm bariera de corali”, conform Agerpres.
La revenirea spărgătorului de gheaţă Polarstern în portul din care a ridicat ancora, Bremerhaven, în nord-vestul Germaniei, la 12 octombrie 2020, şeful misiunii numită MOSAIC a tras un semnal de alarmă asupra banchizei, afirmând că aceasta se topeşte „la viteză dramatică”.
”La Polul Nord, am descoperit (vara) gheaţă topită, subţire, sfarâmicioasă”, a povestit la acea vreme Markus Rex, evocând totodată ”suprafeţe cu apă lichidă cât se putea vedea cu ochii, până la linia orizontului”.
