Anticomunsimul, ca o sula-n coaste
Poate cele mai faine examene din facultatea de Stiinte Politice au fost cele cu Stelian Tanase. Si asta datorita principiului: nu trebuia sa inveti pe de rost cursuri, nu trebuia sa te spetesti scriind zeci de pagini de referate, proiecte, sau pur si simplu dupa dictare. Trebuia, in schimb, sa citesti. Cu cat citeai mai mult, cu atat aveai sanse mai mari sa iei o nota buna. Pt ca examenul se desfasura astfel: intrau grupe de cate 5-6 studenti, care discutau impreuna cu domnul Tanase despre o carte sau doua din bibliografie. Nota Bene: cartile lui nu erau obligatorii si nu se discutau la examen. pe de alta parte insa, aveai ce pierde daca nu le citeai si asta pt ca erau cel putin la acelasi nivel cu cele scrise de alte personalitati ale mediului academic din Occident.
Daca nu ai citit „Clientii lui Tanti Varvara”, „Revolutia ca esec” sau „Elite si Societate” mi se pare normal ca anticomunismul sa ti se para inca o sula-n coaste, introdusa inutil in ecuatie. Dupa cum, in aceiasi termeni, cartea lui Vladimir Tismaneanu, „Stalinism pentru eternitate” este la fel de obligatorie pentru oricine vrea sa intelega despre ce e vorba in propozitiile referitoare la regimul comunist. Daca ati citit aceste carti, atunci veti fi observat, probabil, lunga bibliografie insirata de catre autori. Si in acelasi timp, si mai lunga lista de documente de arhiva citate. Veti fi fost obisnuiti poate cu stilul exact de a descrie evenimente istorice pe baza unor probe scrise.Insa, in acelasi timp, veti fi devenit constienti de faptul ca o carte de istorie nu seamana cu un roman decat din perspectiva existentei unui fir narativ. Te epuizeaza cand le citesti, te fac sa gandesti, sa cauti conexiuni, sa legi rationamente, sa dai paginile inapoi cand iti amintesti de ceva anumem te fac sa iei in mana un creion si sa subliniezi pasaje intregi, sa le notezi separat…
Postarea a fost generata de stirea asta: documentele pe care s-a bazat Raportul Tismaneanu sunt publicate de Humanitas in trei volume.