Care e cel mai lenes candidat la presedintia Romaniei?
ii am in vedere, precizez, doar pe cei trei care vor conta.
Asadar:
[poll id=”70″]
voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
ii am in vedere, precizez, doar pe cei trei care vor conta.
Asadar:
[poll id=”70″]
…si pe urma se minuneaza de ce se ciocnesc cu totii, ca bezmeticii, de pereti, de ce Gigi Becali sau/si Vadim urca in sondaje fara sa candideze, de ce lumea nu se mai prezinta la vot, s.a.m.d.
Cazul Udrea vs. comisia parlamentara de ancheta e emblematic: oamenii astia si-au pierdut cu totii instinctul de supravietuire. Accept ca nu te intereseaza binele public, accept ca esti egoist si-ti folosesti functia publica pentru a-ti rezolva interesele personale sau de gasca – da’ sa mai fii si prost? Sa-ti tai singur craca de sub picioare?
Hume zicea ca omul dominat de interesul personal trebuie
Vai de jurnalistii care nu asculta de cititorii lor inteligenti 🙂
Multumesc, Victor L 🙂
Preiau o postare a lui Bleen de pe blogul lui ITMorar:
Am văzut tot felul de comentarii despre cazul “execuţia Elenei Udrea”, care de care mai jemanfişiste, trase de păr şi scoase din burtă. Nu mă refer la cele isterice, mă refer la cele care minimalizează subiectul de pe poziţii condescendent-relaxat-jemanfişiste şi care vin din partea unor superinteligenţe blazate şi imparţiale ca tot românul care sparge seminţe şi face filozofia atotştiutorului saturat de atîta cunoaştere profundă
„Cine a dat inregistrarea presei?” – aceasta este intrebarea obsedanta pe care au pus-o unii ziaristi, dar si avocatii sui generis ai dnei Saftoiu si ai colegilor domniei sale din Comisie.
Sugestia fiind ca aceasta este intrebarea ESENTIALA.
In ce ma priveste, in legatura cu aparitia acestei inregistrari, sint sigur ca nu aceasta este intrebarea esentiala. Altele sint intrebarile urgente – de pilda, ce fac oamenii aceia intr-o comisie parlamentara? Ancheteaza sau ghilotineaza?
Pe de alta parte, nu vreau sa spun ca tb renuntat la intrebarea de mai sus. Insa, inca o data, nu ea e intrebarea esentiala.
Cotidianul nu mai e ce-a fost in ultimii aproape cinci ani, la fel cum n-a fost nici un altul care sa –i semene in vreun chip. Cornel Nistorescu face altceva. Mai bun, mai prost, ramine de vazut, dar e altceva. Ii urez succes (sincer) dar Cotidianul meu nu mai exista. A murit. Nici o tragedie. Atit i-o fi fost s-o duca. Rest in peace, dragule.
Povestea lui insa merita spusa. Incep azi, aici, pe acest blog, s-o spun asa cum o stiu eu din interior. Va fi o poveste sincera. Nu voi incerca sa platesc polite (n-am nici un motiv si nici vreun interes) dar nici nu voi lauda nemeritat.Voi fi insa total
Prima transa: 32 de masuri anti-criza. Autor: Guvernul Romaniei. 28 din 32 – conform lui Emil Boc, la bilantul de acum o luna si jumate – au fost puse in practica.
A doua transa: 24. Autor: PSD.
A treia transa: 37. Autor: PDL.
Ce va mai urma? Cite vor mai urma?
Altfel, Business Standard are o inspirata perspectiva asupra planurilor anti/criza ale actualilor guvernanti. O gasiti aici!
PS. Mircea Geoana spune, azi, ca au fost adoptate, la nivelul Coalitiei, 32 de masuri. Doar atit?
De la Akaki Akakievici încoace soarta bugetarului e nesigură şi aproape totdeauna nedreaptă din punctul lui de vedere. Visul său e să rupă lanţul care-l leagă de piciorul biroului şi de umorile şefului direct. Bugetarul mic joacă la loto, speră într-o moştenire şi crede în ceea ce îi scrie la horoscop. E milos cu cîinii fără stăpîn, iar coşmarul lui sînt controalele „inopinante”. Relaţia îndelungată cu publicul l-a făcut nevricos şi sub stratul său subţire de amabilitate se ascunde o fiară care i-ar mînca pe cei care îi toacă nervii de dincolo de ghişeu.
Cînd aud fraza „mă duc la Amsterdam, Londra etc să-i văd pe U2” mă pufneşte rîsul: nu mai poate nimeni să spună simplu „mă duc la shopping şi la un show de varietăţi”. U2 au ajuns un soi de Rolling Stones (la polul opus, ar fi Bob Dylan), producători de varieteu, pe care îi admiri pentru longevitate, vivacitate etc. De ani de zile nu mai fac muzică. Apoi ridică o scenă cît PIB-ul unui stat din Africa centrală şi cîntă One. La Joshua Tree povestea U2 s-a întrerupt. Nu înţeleg noul val de pasiune pentru o trupă încremenită de aproape 20 de ani.
Radiohead,
Slaba activitate a prostacilor de la PNL! Ma asteptam la mai multa miscare pe net din partea lor, dupa ce au aparut aceste inregistrari.
Spun asta fiindca nu am banat prea mult 🙂
Sau nu au – asa cum banuiesc-prea multa imaginatie. Sau cei care ii manavereaza sint – asa cum banuiesc – au fost prinsi pe picior gresit si nu au apucat sa le dea „pachetelele”. Sau si una si alta. Sau e si asta o tactica – sa bage capul la cutie si sa mearga pe burta. Sau cine stie…
Luati, ascultati, analizati si dati mai departe!
PS Intr/un alt fisier, gasiti inregistrarea si aici, la excelentul blog al lui zoso!
PS2 Mai e si aici!
A fost un concert de calitate indoielnica, mai mult din cauza sunetului. Mi-am permis o cronică a concertului în Cotidianul, mai ales că ştiu bine trupa. Dar nu am vrut să mă îmbăt cu apă rece. Din zeci de motive a ieşit prost. Mike Patton a reuşit să rupă cu vocea încă proaspătă felii din perioada de glorie nouăzecistă. Dar cam atît.
Am fost contrariat de mulţimea de ştiri tîmp pozitive de pe ProTV, Adevărul şi multe altele. Texte din seria „concert memorabil” , „cel mai mare de anul ăsta” etc.
Şi aici se vede la ce sunt bune blogurile care îşi înving comoditatea
Domnul Stolojan ar fi avut mult mai puţină îngăduinţă faţă de jocul PSD, Theodor Stolojan ar fi fost un om foarte dur şi foarte tranşant. Eu cred că Emil Boc se dovedeşte o soluţie mai bună din trei motive: are tot partidul în spatele său, are resurse de negociere, s-a dovedit că are şi fermitatea necesară de a spune nu sau da atunci când este necesar. Cred că era bine ca domnul Boc să fie prim-ministru, iar Stolojan ministru de Finanţe.
In privinta viitorului Guvern, VStoica ar vrea o formula PDL-PNL.
Sa-i lasam pe ei sa faca festivaluri, sa se impinga in fata altarelor cu preotii, iar noi sa le aratam ca se poate vorbi, actiona, comporta si altfel. Voi fi un alt model de presedinte al Romaniei. Nu trebuie sa racnesc ca sa puteti intelege ca vom castiga Presedintia.
Deci, dl Antonescu vrea sa fie un altfel de presedinte al Romaniei decit TB! Foarte original!
Deci, vrea! Dar poate?
PS Bonus!
Pe scurt, ar fi cam asa: un membru al Comisiei Udrea ar fi inregistrat anumite discutii picante purtate intre citiva membrii ai acestei comisii si bate la usile mai multor instante mass media pentru a vinde aceste dialoguri, interesante fara nici o indoiala.
Scrie si zoso despre asta, intr/o directie complementara celei rezumate mai sus.
Prin urmare, ramine sa citim ziarele in zilele urmatoare si sa vedem daca omologam in Romania si aceasta metoda de a face un ban in plus in vreme de criza.
Dl Geoana a decis sa fie din nou in prim plan. Sa apara in stiri, printre oameni, in multimi, sa mearga la slujbe, sa comunice, sa vorbeasca, sa ofere solutii despre criza (chiar daca primeste replici greu de dus de domnia sa, precum e cea de ieri de la Cluj, de la Ioan Rus – aveti amanunte despre ea la o postare anterioara de pe acest blog).
Ei bine, domnul Geoana a crescut spectaculos intr-un sondaj de opinie dat pubilicitatii zilele trecut; a crescut socant de spectaculos, ca sa nu zic altfel…Problema e ca aceasta crestere a venit pe fondul unei absente si, pe cale de consecinta, a unei taceri
Se întoarce Trabantul – adus la zi? Aşa s-ar zice. Firma care are drepturile asupra acestei mărci încearcă o ultimă testare, înainte de a se lansa în producţia de serie.
În 1990, Trabantul era o maşină (şi o marcă) expirată şi expiată. Est-germanii nu mai voiau să audă de acest automobil. Trabantul le amintea de comunism anticomuniştilor, de cozile umilitoare, care durau ani de zile, indecişilor ideologic sensibili la experienţele personale şi de eşecul practic al idealului comuniştilor germani care n-au renunţat la ideal, dar nu mai voiau să audă de această maşină
A aparut deja primul volum din memoriile unuia dintre oamenii magnifici pe care ii are Romania – Cicerone Ionitoiu. Un om – institutie: coordonator al unui proiect exceptional (Victimele terorii comuniste).
Vor fi trei volume. Asa arata primul (fragmente, aici!):
Pentru toate cele trei volume, cum de altfel pentru tot ceea ce a facut dl Ionitoiu – jos palaria!
…in 2006 am stat mult in cumpana inainte de a scrie acest articol. In Statele Unite de-abia se aflase despre existenta inchisorilor secrete ale CIA (zburatoare sau nu), in afara juridictiei americane, iar Romania fusese pomenita in treacat, pentru prima oara. Intre o exclusivitate si interesul national, prefer interesul national. (Si nu neg, la vremea respectiva cel putin, lasand la o parte drepturile omului, mi se parea ca Romania isi urmarea interesul national acceptand un astfel de pact secret cu CIA).
Odata, insa, iepurele scos din palarie, era relativ lesne de anticipat ce va urma. Informatia