Băsescu: România trebuie. Geoană: foarte România. Crin: domnul Băsescu
Am făcut un joc. Am luat cele mai folosite două cuvinte de la fiecare şi a ieşit titlul de mai sus. Foarte haioasă şi utilă iniţiativa celor de la IPP de a inventaria şi analiza altfel discursurilor principalilor candidaţi.
Cam aşa arată topul fiecăruia (am eliminat „fost” şi am pus „Romania” drept cel mai folosit, e lesne de vazut de ce, dacă urmariti topul):
Observaţii:
- foarte semnificative îmi par verbele de la fiecare (exclud „fost”). „Trebuie”, în cazul lui Băsescu. „Spun” şi „cred”, în cazul lui Geoană, două verbe care întăresc subiectivitatea dar şi starea dubitativă, spre deosebire de impersonalul şi imperativul „trebuie” al preşedintelui.
- Crin nu are verbe cu o ocurenţă semnificativă (un „cred” la capătul topului) ceea ce mi se pare culmea hazului avînd în vedere bîrfele despre „inactivitatea” sa…
- invocarea Romaniei e firească pînă la un punct. Eu zic că primii doi, Băsescu şi Geoană, au depăşit deja limitele.
- Multe din frazele candidaţilor încep cu „nu”…
P.S. Mai mult de o observaţie nu cred că merită episodul 3 al stenogramelor: nu are nicio importanţă bîrfa lui Chirieac despre un candidat sau altul. Dar chiar nici una. Pentru că e clar o zonă de alunecare în bîrfă şi cam atît. Şi e la fel de clar că acele înregistrări încep să fie orientate strident, chestie care mă enervează.
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
