Bătrînicile frumoase şi urşii panda
Am văzut alaltăieri, pe stradă, o bătrînică superbă în bătrîneţea ei. Ochi căprui şi calzi, o linişte plină de candoare, părul alb, tuns scurt, un mers timid, încet, dar plin de o graţie nesfîrşită. Era o femeie de-o autenticitate izbitoare.
Deşi nu citesc decît ocazional reviste glossy, m-am prins şi eu că, în urmă cu vreo douăzeci de ani, cînd a apărut Demi Moore în Vanity Fair, s-a lansat moda ca femeile celebre să pozeze însărcinate în 7 luni, în ideea de a scoate de sub incidenţa tabu-ului imaginea nudului gravid şi de a le reîncuraja să nască pe femeile din clasa medie. S-a trecut aşadar la un nou plan de marketing în care targetul erau femeile la 30-35, venituri medii-superioare, integrate profesional şi aflate pe o pantă ascendentă a veniturilor, care ajunseseră speriate că nu vor mai fi dorite, că li se vor lăţi şoldurile, că o să devine nişte gospodine, că o să schimbe pempărşi, că viaţa lor socială şi amoroasă o să dispară ireversibil, ca măgaru-n ceaţă. Feminismul egalitarist începea să se nunţeze şi să încerce să spună că da, nu vă fie frică, camaradelor, feminitatea înseamnă şi maternitate. Nu vă fie teamă să deveniţi mame fiindcă asta nu înseamnă, aşa cum s-a spus pînă acum, sclavie suplimentară la mascul, ci dimpotrivă, o eliberare maternă, aducere pe lume, ceea ce el, nesimţitul, nu e capabili. Fireşte, asta i-a enervat serios pe unii bărbaţi vanitoşi, care de-atunci au privit maternitatea ca pe o mănuşă aruncată de dame în obraz şi caută să nască şi ei, întocmai cum unele doamne vor din ce în ce mai insistent să sară cu paraşuta, să joace fotbal şi chiar să tragă de fiare, la culturism.
Să revenim totuşi la femeile celebre, care după ce au născut, au făcut poze cum alăptează. Multinaţionalele de produse pentru îngrijiea bebeluşilor s-au lipit precum căpuşele şi au marcat banul. Pe urmă, gagicile şi-au lăsat copii la bone imigrante şi au mers la masaje, la săli de fitness, la injecţii cu tot soiul de sosuri bio-chimice şi au pozat bătrîioare, încurajate şi stimulate de onorariile imense ale multinaţionalelor de produse cosmetice, dar probabil şi de depresiile din viaţa lor, depresii generate de şirul divorţurilor, asta pentru a arăta că poţi fi frumoasă şi dorită de juni chiar şi la 55-60 de ani. Junii, mişcaţi parţial de succesul operaţiilor estetice, dar şi de beneficiul de imagine obţinut din notorietatea afişării cu o divă smochinită, s-au îndrăgostit nebuneşte. Care va să zică, le-au zis boşii din publicitate ştabilor din industriile conexe, dragostea n-are nici vîrstă, aşa că s-au mai făcut nişte profituri.
Aştept cu intereres ca în cîţiva ani divele să pozeze moarte pe coperţile revistelor glossy – dacă nu se vor desfiinţa şi atea pînă atunci, pentru a lupta împotriva prejudecăţii atît de larg răspîndite în rîndul opiniei publice cum că frumuseţea încetează odată cu viaţa. Fireşte, pentru onorariile obţinute după şedinţa foto se vor lupta în instanţe, în procese televizate, copii naturali, cei africani înfiaţi şi, bineînţeles, tînărul iubit, ultimul, care i-a ţinut mîna ei în mîna lui înainte să înceapă să cadă lumina blitz-urilor peste cadavrul adorat, care va arătă impecabil şi despre care targetul feminin, înghesuindu-se la chiocuri să cumpere revista, o să spună după aceea prin coafoare şi pe holurile clinicile de înfrumuseţare: „Vai, dragă, ai văzut cît de bine arăta! A ştiut să se îngrijească pînă în ultima clipă!” Şi bătrînici frumoase nu vom mai vedea decît prin pozele sepia, găsite prin sertarele caselor vechi. De-aia zic: uitaţi-vă bine la ele, acum cît mai umblă pe străzi, fiindcă aceste bătrînici cu feţele nefardate, neinjectate cu botuline, nevopsite-n cap sînt ca urşii panda.
Şi-o să dispară şi presa de calitate, şi literatura adevărată, şi multe alte lucruri mişto pentru care nimeni nu va mai fi dispus să plătescă pentru a le ţine în viaţă. Nici vreun Mecena, nici voi, răsfăţaţii cititori ai lumii noi, cei care sînteţi dispuşi să recompensaţi munca de ani a unui scriitor doar cu bunăvoinţa de a i-o descărca gratis de le Internet şi de a vă petrece o după amiază de dumincă citind tolăniţi în pat, cu laptopul pe burtă.
Pregătiţi-vă, nu mai durează decît cîţiva ani şi o să vedeţi mormane de Tolstoi pe stradă, scoase din biblioteci, aceste mobile de apartament inutile, al căror conţinut poate încăpea pe cîţiva zeci de giga, descărcaţi moca de pe net!
