Blatul uninominal
„În condiţiile unui greu de contestat blat uninominal – cum e cazul confruntării electorale ce stă să înceapă -, e bine să nu renunţăm, în raport cu viitorul Parlament, la o rezervă consistentă de scepticism şi de prudenţă.”
Asa imi inchei editorialul meu de astazi din Cotidianul.
Argumentarea ideii de blat uninominal mi se pare la indemna: e suficienta o „scanare” a confruntarilor din colegii! Oricit ati cauta, nu veti gasi multe „meciuri” tari – pentru ca nu sint. Dimpotriva, observatia cea mai la indemina e aceea ca marea majoritatea a candidatilor cu nume au preferat sa joace, cum se spune in snooker, „la siguranta”. Pe de o parte, e corect dpdv strategic sa actionezi in sensul maximizarii sanselor. Pe de alta parte, evitarea prin neprezentare a unor confruntari intre „grei” sporeste sansele celor care au depus un efort sustinut pentru degradarea institutiei numite Parlament sa se regaseasca si in viitorul Legislativ.
PS. Cazul Kundera-reconstituirea.
