Prin redistribuirea ministerelor rămase libere de la PSD, PNL, prin ministrul Predoiu, a ajuns să deţină nu numai Ministerul Justiţiei, ci şi pe cel al Externelor! Cum ar veni, acum avem un guvern PDL-PNL!
(Sigur,informal, că, formal, Predoiu s-a autosuspendat din partid.)
Credeţi că reuşiţi să o convingeţi pe doamna Mungiu să lase cele şcoli înalte pentru o candidatură la preşedinţie?
E glumă doar pe jumătate şi aia amară. Ştiu că este puţin probabil ca o astfel de candidată să câştige alegerile în România de azi. Dar aceeaşi Românie are nevoie de transfuzii uriaşe de luciditate. De raţiune, de normalitate şi de sens. Citiţi textul ăsta şi spuneţi-mi dacă aţi văzut o descriere mai corectă a situaţiei.
In plus, prezenta Alinei Mungiu in dezbaterile electorale l-ar face pe Traian Băsescu mai puţin inevitabil, pe
România merge înainte. Aşa şi-a încheiat Traian Băsescu discursul de azi. Da, preşedintele are dreptate, România va merge înainte. Dar nu datorită lui Boc, Blaga, nici chiar graţie lui, primului om în stat. Suntem, spre norocul nostru, parte din ligile acestea cu nume abreviate, UE, NATO, OSCE, KFC, OMV, n-avem cum să dăm greş, vom merge înainte. Dar haideţi să vedem cu cine, insă mai ales cu ce viteză. Precizare: nu mă interesează foarte schimbările de miniştri de după ieşirea PSD de la guvernare, ci numai poziţiile-cheie, cele relevante în lupta cu pârdalnica asta
O moderatoare de la Realitatea, pe care o simpatizez de pe vremea cînd am făcut împreună lansări de carte din colecţia Literatura, a Cotidianului, l-a întrebat în direct pe Victor Rebengiuc ce sfat îi dă el ca actor ei ca moderatoare pentru perioada care urmează. Rebengiuc: „Spuneţi adevărul!” O chestie simplă în aparenţă, dar pentru care moderatorul de televiziune are nevoie zilnic să uite de telefoanele primite, să uite de propriile sale simpatii politice şi mai ales să nu se lase păcălit de spectacolul declaraţiilor pe care le fac politicienii.
PS Victor Rebengiuc
Dacă vă amintiţi cum se joacă între ei cei mici, atunci poate sistemul prin care numeri de la 1 la 3 folosind zece paşi, cum ar fi „doi si un sfert” sau „doi si jumatate”, va poate parea cunoscut. De asemenea, tactica negocierii pentru un schimb de jucării, în care sunt puse în valoare argumente ca „o sa fii cel mai bun prieten al meu” sau „o să mă gândesc la tine când o să mănânc îngheţată la mare”, poate fi la fel de familiară. Ori, bună oară, modul în care prichindeii insistă asupra unei jucării: „dacă îmi cumperi acum maşina asta, promit că nu te mai rog nimic
Băsescu a anunţat de la Cotroceni că guvernul Boc merge mai departe. Cu economii. Şi că tot Boc va fi cel care va completa guvernul părăsit de miniştrii PSD. Adică nici gînd de guvern de tehnicieni, cum au propus Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Apoi a ieşit Boc de la Palatul Victoria şi a anunţat că plăţile se vor face, fără scăderi de salarii şi că pensiile vor creşte. După care premierul a anunţat ce miniştri vor primi portofolii în plus. Blaga – Internele, Predoiu – Externele, Elena Udrea – Mediul, Berceanu – Agricultura, Videanu – Sănătatea, Boc –
Si de ce Realitatea nu e totuna cu Adevarul
Realitatea este ca politica a atins cotele unui vacarm de neinteles. Politolog de-ai fi, ai putea tranti cu naduf caciula de pamant, calcand-o in picioare in vreme ce arunci pe foc toate cartile de stiinte politice. Dar realitatea este si ca oricum ai da-o si oricum ai suci-o, tot la politica ajungem. Nu putem pretinde ca sarim dincolo de propria umbra. Nu putem pretinde ca suntem ingeri, dupa cum nu are rost sa ne lamentam non-stop c-am fi bestii. A zis-o Aristotel: daca am fi zei sau bestii, n-am avea nevoie de politica. Dar nu suntem. Traim impreuna.
Săptămâna trecută, duminică, spitalul de copii Victor Gomoiu din Bucureşti, camera de gardă. Alexandra, 3 ani, după zece reprize de vărsături, adusă de părinţi. Consultaţie.
Am participat si eu cu un text de respect, aici. Ideea fiind simpla si stiuta de noi.
Urlăm „ce-aţi făcut cu banii noştri?”, iar România este o ţară a evaziunii fiscale. Spunem că sîntem europeni, dar cînd vine vorba de drepturi pentru minorităţi se ridică neanderthalienii din noi. Şi pot continua cu seria de ipocrizii româneşti la nesfîrşit. Ar trebui să ne respectăm vecinii, vînzătoarea care ne dă pîinea şi apa minerală, colegul de birou. Dacă ne iese cu ei, ne vom trezi peste zece ani că politicienii ne vor respecta. Dacă rămînem la fel de sălbatici, vom
Dacă ne luăm după jalea unei părţi a directorimii de prin ţară, după algoritm, ieşirea PSD-ului de la guvernare va fi însemnată cu o pietricică neagră în cronica acestui partid. Persoane care se văzuseră cu sacrificii în fruntea cîte unei direcţii sau a vreunei trebuşoare locale care are un director în schemă nu prea vor să-şi ia tălpăşiţa din funcţiile recent dobîndite. Au şi apărut semne că demisia de onoare a miniştrilor PSD nu e considerată obligatorie şi pentru ei de directorii locali numiţi politic de prin judeţe. Notabilităţile locale ale PSD-ului
Oare ar fi avut viaţă mai lungă Coaliţia PSD&PDl dacă cele două partide ar fi mers într-un teambuilding de felul celui de mai jos?
Team Building Proposal
Vezi mai multe video din Divertisment
(Articol apărut în numărul din 29 septembrie al Revistei 22)
România ar fi mai mult decât e astăzi cu mai puţini. Mai puţini parlamentari, mai puţini miniştri, mai puţini prefecţi, mai puţini în consilii, comitete şi comisii. Sunt prea mulţi şi tendinţa lor naturală e să vrea să fie din ce în ce mai mulţi. Fiecare îşi formează un aparat care inventează rosturi cu o ingeniozitate demnă de o cauză mai bună. E probabil cea mai grea luptă pe care România o are de dat – cea cu cohortele bugetofage.
Iau un exemplu de care m-am lovit recent, ca om de afaceri: trezoreria.
Am plecat spre Sibiu unde am fost invitat la o mini-stagiune a Teatrului Naţional Radu Stanca şi nu am luat autocarul pus la dispoziţie de organizatori, am plecat cu maşina mea. Am făcut 12 kilometri, de acasă pînă la autostradă, într-o oră şi jumătate! Fără să fie vreun accident pe parcurs, fără să se repare porţiuni din drum.
În vremea asta, Oprescu, autorul celui mai lung cîrnat (maxima sa realizare de primar general) se gîndeşte să candideze pentru postul de la Cotroceni! Mişto ţară!
Am obosit de zumzaiala pe tema „blogger sau jurnalist”. Apoi, de stupizenia jurnalist online versus jurnalist offline.
La „n” conferinte, dezbateri, sezatori care „analizeaza” banalitatea asta se invart aceiasi oameni, care agita aceleasi idei. Putine si fixe.
Cand o aud p-aia cu „eh, voi, jurnalistii…” spusa de cate un blogger sau „ma rog, voi, bloggerii…” din gura unui jurnalist, ma ia cu ameteala.
Alta, si mai „mijto”, e discutia de genul „Cum? Proiecte online, facute de oameni offline?! Blasfemie” Esec garantat!”. Care „oameni offline”?
Gata, mi-ajunge. Sparga-si capul, nu ma mai priveste. Am lucruri mai bune de facut, senzatii de care sa ma bucur, emotii de trait, oameni in care sa-mi consum dragostea, prietenia sau suferinta. De cateva zile, cum deschid televizorul incep sa ma simt jignit. Luat de fraier. Asta nu-i tara mea, nu-i criza mea. Le am pe-ale mele infinit mai pretioase.
Adevaratele cauze pentru care merita sa lupt nu-s si ale voastre, domnilor Basescu, Geoana, Antonescu, Oprescu…Is dincolo de voi. Nu le veti intelege niciodata. Poate doar atunci cind veti fi in stare sa priviti cerul de sub inaltimea unui fir
Văzându-l pe Dan Nica luându-şi rămas bun, după ce a fost remaniat de Boc, îţi venea să plângi, atât a fost de înduioşător. Aş băga mâna în foc că au fost destule pensionare care nu şi-au putut înfrâna lacrimile. „Săracul băiat, uite ce i-au făcut!”, şi-or fi şoptit ele în batistă. De la înălţimea pensiilor lor de 4-5 milioane, băbuţele s-au uitat în jos, cu milă, la bieţii minişti PSD milionari în euro, daţi la o parte şi trimişi să se odihnească în vilele lor cu piscină. În acest timp, alţi miniştri îşi frecau palmele, bucuroşi că Palatul
S-au retras de la guvernare jigniţi. A fost ca un joc de poker şi rămîne ca un joc de poker. Continuă creşterea mizei. Din păcate, orice înseamnă guvernare, decizii contracriză şi celelalte, se amînă începînd de azi pe termen nedefinit. Urmează un lung joc în parlament, urmează alegeri, urmează negocieri pentru noi alianţe în funcţie de cine va ieşi preşedinte.
PSD s-a tot chinuit să-şi arate bărbăţia. Şi, cînd un mugur de curaj şi intransigenţă s-a arătat şi şi-au dat demisia, Traian Băsescu a încins o horă pe cinste undeva la Cluj. Batjocura a fost
Fenomenul astă optic are legatură cu zonele extreme din nord. Numele vine de la Galilei, Galileo Galilei. Iar compunerea termenului vine de la zeiţa romană a zorilor, Aurora şi de la zeul grec al vânturilor de nord, Boreas. Aurora se zăreşte într-un interval bine determinat, septembrie-octombrie şi martie-aprilie. Unii asociază şi sunete odată cu fenomenul optic, însă ştiintific s-a arătat că acestea sunt putin probabile…
Trollhattan 58 de grade nord…
Goteborg 57 de grade nord…
Oraşele celor doi artisti suedezi care vor cânta în The ARK, pe 4 si pe 5 decembrie.
ca nu inteleg de ce un personaj atat de insipid ca Dan Nica este aşa de important pentru PSD. Pentru el, ditamai partidul renunţă la guvernare şi riscă alienarea unui întreg sector de activisti si notabilitati ale stangii-caviar de prin judetele patriei.
Chiar nu puteau ajunge la un compromis? De când a devenit Dan Nica un fel de Preafericit inamovibil al Administraţiei şi Internelor?
Nu aveti senzatia ca Mircea Geoană arată ca propria-i fantomă când anunţă plecarea de la guvernare?
Întrebare: E cineva atât de prost încât să-şi imagineze că demiterea lui Nica s-a făcut fără ca Emil Boc să-l fi sunat măcar pe Traian Băsescu?
Sau: E cineva atât de naiv încât să creadă că Emil Boc, omul pe care Traian Băsescu l-a făcut premierul României, ar fi îndrăznit – acest om, zic – să provoace o asemenea turbulenţă, fără ca inventatorul său, Traian Băsescu, să ştie?
Şi dacă a ştiut, e cineva atât de încet la minte încât să creadă că Emil Boc ar fi avut curajul nebun de a nu fi de acord cu Traian Băsescu şi de a modifica guvernul de capul