”Analiza brutala a eșecului USR, într-un articol excepțional (adăugat in comentarii). E fix ce le-am spus și eu, de nu știu câte ori, pînă am ajuns la disperare și am plecat scârbit de acolo. Vă rog să îl citiți. Ei acolo refuza violent discuția asta – sar în sus că ei sunt decenți și dacă oamenii nu înțeleg e vina lor, a proștilor; cad în extaz în fața lui Dacian, care este om ok, dar doar un birocrat de nivel mediu ce nu poate să inspire pe absolut, dar absolut nimeni! Dacă cineva vorbește mai pe limba oamenilor este imediat radical, deci nu e bun”, scrie Caramitru pe Facebook, dând ca exemplu un citat din articolul publicat în ”22” sub semnătura lui Mihai Maci:
Mihai Maci
“Ceea ce mie mi se pare uimitor în discursul USR este faptul că, cel puțin la vârf, oamenii care-l reprezintă par a trăi într-o lume în care asemenea istorii nu există. Ei ne vorbesc (cu un surâs Colgate sau cu o gravitate patetică) de „directive europene”, de „politici structurale”, de „indicatori macroeconomici” și de alte asemenea, care alcătuiesc cotidianul lor de înalți funcționari ai politicii românești și/sau europene. Domnilor, cu adâncă tristețe, dar cu excepția dumneavoastră, a acoliților dumneavoastră și a amicilor dumneavoastră din alte partide, cu care faceți – destul de cooperatist – bani din „consultanță”, lucrurile acestea nu interesează pe nimeni. Da, chiar pe nimeni! Pe oameni îi interesează factura la curent, prețul la benzină, scumpirea cărnii, plata taxelor, analizele medicale care nu sunt niciodată gratuite, școala care nu mai e școală. Singurul care pare că a înțeles cum poate folosi în beneficiu propriu aceste dureri ale oamenilor e George Simion. El se duce la ușa omului, îl ascultă, îl ia în brațe și-i spune: „Da, ai dreptate. Așa e: pe lumea asta suntem noi și ei. Dar cu noi e Dumnezeu și vom da de pământ cu toți ceilalți”.
Atenție: nici măcar nu le promite ceva, ci doar îi ascultă și le dă sentimentul că i-a înțeles. În vreme ce dumneavoastră credeți că lumea se conduce cu televizorul și cu „indicatorii macroeconomici”.
Fragmente din articolul ”Ultima șansă. Declinul USR pare la fel de fulgerător ca ascensiunea sa”
– Cert e că eticheta de „progresiști” s-a lipit de USR ca o flegmă de care n-a mai reușit să scape. Dar ea singură nu e în măsură a explica declinul partidului, tot așa cum nu o pot face nici situațiile contextuale – care, onest vorbind, au fost sub media scandalurilor cu care ne-au obișnuit celelalte partide. O cauză mai adâncă o reprezintă multiplicarea partidelor care pescuiesc în bazinul „indecișilor”.
– Ca mai tuturor celor din Ivy League, fruntașilor USR-iști (care și-au făcut școlile prin liceele de matematică-fizică de pe vremea lui Ceaușescu ori prin puținele colegii naționale din anii ’90) le e greu să-și închipuie lumea liceelor (agro)industriale dinainte de Revoluție ori pe cea a liceelor tehnologice de după. Or, ne place sau nu, dar industrialele și tehnologicele au dat majoritatea statistică a absolvenților de învățământ mediu (și, cel puțin după 1995, de învățământ superior) din România.
Tinerii aceștia, pe care doar inflația de diplome i-a licențiat, au deopotrivă o teribilă voință de-a parveni și-un resentiment feroce împotriva unei lumi care le-a promis (la varii înscrieri) viitorul luminos și le-a oferit doar un petic de carton pe care nimeni nu-l ia în considerare. Vor și ei un job bun, o vilă și călătorii în străinătate, însă sunt obligați să lucreze la call center-uri, în HORECA și la GLOVO.
Până la un punct (urbanizarea unei țări încă masiv rurale), lucrurile acestea țin de fatalitate; de acolo înainte (educația precară și diplomele fără acoperire) țin de minciună. Când au învățat pe de rost „eseuri” și au plătit licențe de pe internet, tinerii aceștia au crezut că „se descurcă” și ei.
Dar când au ajuns pe piața muncii, au înțeles repede că șmecheria lor era secretul lui Polichinelle și nu-i așteptau decât muncile de jos. Șocul acesta – dublat de tentația pe care le-o aruncă în față scroll-ul telefoanelor mobile – a adunat în ei o frustrare imensă.
Plecarea USR de la guvernare a permis venirea PSD la puterea, alături de PNL. USR a crezut că debarcând Guvernul Cîțu va reveni la putere cu alt premier, dar liberalii au ales să nu mai încerce și a treia oară cu USR, după ce echipa Cioloș-Barna îl refuzase și pe Ludovic Orban premier în iarna lui 2020.
În afara puterii, vocea USR pare a se stinge lin. În afară de anostele emisiuni televizate unde apar lideri ai partidului, în rest nici măcar oamenii din partid nu mai simt că USR are viață.
Din acest motiv apar tot mai des postări de nemulțumire inclusiv pe grupurile USR, cum este și cazul postării de mai jos, una reprezentativă pentru starea de spirit din USR.
”Mai există USR?Știți cumva ce s-a întâmplat cu partidul ăla care venea cu oameni noi,școliți pe la cele mai renumite universități din lume,tineri frumoși și plin de entuziasm pentru care salvarea României era doar o chestiune de timp?Dacă îi vedeți să le ziceți că România are nevoie de ei mai mult ca oricând,să termine odată cu luptele din „perioada de împerechere”și să „pună ceva pe masă”.Nu mai avem timp,tic tac,tic tac.”
