Carisma, intre sexy si neghiobie


    Publicitatea excesiva de care beneficiaza primarul Capitalei la posturile si publicatiile din trustul Intact (spun excesiva, deoarece jurnalistic nu este justificata de evenimente recente si importante pentru public) aduce in discutie construirea mediatica a unei noi definitii pentru cuvantul carisma. Mistourile ieftine, glumele de gang, zambetul smecheresc ambalat la patru ace sunt tipice pentru ceea ce o majoritate a ajuns sa perceapa drept carisma. Nu calitatile intrinseci ale acelei persoane, nu aptitudinile sale de lider, nu claritatea unei cariere atent construite. Nu discursul elegant, nu umorul fin, nu ironia desteapta.
    Dupa tipicul lui Oprescu se poate constata ca avem o gramada de politicieni carismatici. Adica majoritatea politicienilor care deschid public gura pentru a dezbate teme publice. Nu fac exceptie nici figuri ca Emil Boc, Crin Antonescu, Traian Basescu, Tariceanu, Hrebenciuc, Geoana, Mitrea, etc…. fiecare avand insa micile sale inflexiuni ale modelului carismatic expus mai sus.
    Un alt pericol pentru notiunea de carisma este confundarea ei cu mult mai actualul „sexy”. Aceasta confuzie transforma competitia politica intr-un poligon de trageri hormonale. Si iar nu este bine.
    Romanii, ca popor cu o severa problema in domeniul alfabetizarii si al lecturilor curente, nu au fost obisnuiti sa asculte un discurs politic, dupa cum nici politicienii fals carismatici nu au stiut sa construiasca unul. Pana la urma, masura cea mai la indemana in a determina carisma unui politician ramane discursul politic, corelat cu succesul acelui discurs. O sa spuneti ca Ion Iliescu este, dupa aceasta definitie, un ins carismatic. Trist, dar adevarat. Fara carisma, liderii comunisti sau fascisti nu au rezistat niciodata la putere. Asta nu inseamna ca intr-o democratie, carisma trebuie privita cu suspiciune diavoleasca.
    O plimbare prin institutiile politice europene permite doritorului sa interactioneze cu oameni politici  carismatici, de a caror existenta habar nu avea. Pentru ca, un alt invatamant al carismei in zilele noastre este ca ea nu iti mai asigura neaparat suportul maselor, ci in cel mai bun caz sprijinul unui grup mai mic sau mai mare. Deci sintagme ca „avem nevoie de un presedinte carismatic”, „ne trebuie un parlamentar carismatic” pot fi privite ca un semn de inapoiere, deoarece acea cantitate de carisma ce poate asigura azi aceeasi popularitate ca in urma cu 20-30 de ani este extrem de rar intalnita. Iar a-ti pune speranta in ceva atat de rar este mai degraba o dovada de neghiobie politica.
    Mai jos, un scurt clip cu cel pe care il consider a fi singurul politician carismatic al Romaniei din ultimii ani:

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here