Cat de departe va merge Vaticanul?
Intre habotnici si oameni de stiinta, razboiul purtat de cand Darwin a publicat „Originea Speciilor” a cunoscut mai degraba perioade de acutizare a crizei decat de stabilizare a semnelor vitale. Habotnicii o tineau pe a lor, savantii pe a lor, iar cei care dadeeau credit atat stiintei, dar si lui Dumnezeu, se gaseau abandonati intr-un fel de no man’s land.
Acum, in cadrul unei conferinte de cinci zile, la Universitatea Pontificala Gregoriana din Roma pentru a aniversa 150 de la publicarea “Originii Speciilor”, teologii Sfantului Scaun au rupt pisica si au mieunat ca, desi crestinii cred ca Dumnezeu a “creat toate lucrurile”, Vaticanul nu “se pune in calea realitatilor stiintifice”. Ar urma, evident, ca intr-o viitoare conferinta, aceiasi teologi sa dezbata daca Dumnezeu a creat omul sau a creat o bacterie si daca ruperea coastei din barbat nu este doar o metafora pentru prima diviziune celulara. Dar ma indoiesc ca aceasta dezbatere va avea loc vreodata.
Acelasi raspuns cu „nu se pune in calea realitatilor stiintifice” ar trebui sa modifice si politica Bisericii Catolice in privinta avorturilor. Stiintific s-a arata ca daca o femeie e violata de fratele, tatal sau de catre unchiul ei, copilul este un monstru genetic. Dupa cum, tot stiintific, s-au aratat traumele prin care trec femeile violate si care au ramas insarcinate cu copilul nelegiuitului. Toate acestea reprezinta motive pentru care Vaticanul ar trebui sa acorde clementa pentru femeile catolice care fac avorturi.
P.S.
Dupa cum puteti citi aici, unii considera ca in spatele celor care se puneau in calea „realitatilor stiintifice” se afla protectia oferita de Papa Benedict al XIV-lea.
