…eu, unul, am o mana de prieteni. Amici am mai multi. Prieteni, insa, „prieteni de prieteni”, prieteni din aia cum numai vechii greci stiau sa aiba, am „o mana”. Cu ei pot sa fac un ziar, sa beau o bere, sa-mi scot dintii, sa plec pe Amazon, sau sa ma tarasc in Mamooth Cave. Cu ei pot sa nu vorbesc cu zilele, lunile sau anii, dar cand o facem, o facem ca si cum ne-am fi despartit ieri. Cand ma mai ciondanesc cu nevasta, vine – inevitabil – vorba si de prieteni. De ce n-au femeile prietene in acelasi sens in care barbatii au?
Mama, saraca, e pe cale de a deveni personaj generic. Ea a fost cea