Ce faci cînd n-ai ce face? Îţi aperi ţara şi poporul
Simt nevoia să le arăt obrazul unor vajnici „comentatori” internautici care au făcut varză un text de pură informare, scris cu maximă bunăvoinţă în Cotidianul de peste weekend. Mă refer la „De ce rrom şi nu ţigan” semnat de lectorul unversitar Delia Grigore.
Dimensiunile nesmţirii se dublează pe internet. Cum să-ţi vină să înjuri şi să tot aberezi despre ţigani (plus epitetele de rigoare) după ce citeşti un text cu etimologii , cu contextualizări interesante în jurul naşterii unui cuvînt… Mi s-a părut exact acel gen de linşaj care strică orice discuţie normală despre subiectele cu etnia cu pricina. Obsesia fiind mereu aceeaşi, sulemeneala sămănătoristă, faptul că ni se strică imaginea din cauza lor. Asta cînd acei „ei” sînt de-ai noştri şi de-ai lor, ai italienilor.
Am impresia că uneori, cînd ţi se taie cheful de raţional sau de găsit argumente pozitive, începi să-ţi aperi ţara şi poporul de alieni. NU mai încetăm să ne minunăm de procentul de infractori din etnia rromă, fără să facem prea multe lucruri în plus, fără să propunem soluţii cît de cît normale. Iar liderii lor sau ai ONG-urilor reprezentative, cam mulţi dintre ei, nu găsesc drept răspuns decît urlete împotriva discrimării (care sînt utile să atragi atenţia asupra unei probleme, dar nu folosesc drept răspuns la orice situaţie).
Nu am decît dispreţ pentru cei care au găsit de cuviinţă să fie complet nesimţiţi la lectura unui text absolut interesant şi informativ care chiar nu avea prin ce să provoace atîta mîrlănie din partea grupurilor de români verzi. Etimologia fascinantă a unui cuvînt care nu desemnează o etnie şi totuşi s-a impus cu acest sens, despre asta era textul. Am rezumat pentru că sînt sigur că prea puţini l-au citit.
