Ce fumau Moş Crăciun, doctorii şi taţii cool pe vremuri
Zilele trecute mă gândeam să mă las de fumat. Nu ar fi fost prima dată când încercam asta, diferenţa acum fiind că mi-am dat seama că e o prostie refrenul pe care mi l-am cântat mereu când eram gata să renunţ: “mie îmi place să fumez, de ce să renunţ la o plăcere”(care nu e singura, ca să răspund întrebării stupide puse de Mihaela Rădulescu de pe toate zidurile Bucureştiului). Nu, nu îmi place să fumez, mi-am spus, e un gest reflex, e dependenţă, e o slăbiciune costisitoare (şi nu mă refer la bani).
Ei bine, tocmai când eram în culmea hotărârii, mi-am amintit de un link către New York Times, primit de pe Lună. E vorba de un articol în care este prezentată o expoziţie despre reclamele la ţigări dintre anii 20-50. Pun mai jos câteva mostre de promovare a tutunului din vremurile acelea, restul putând fi accesate aici. Mie, după ce le-am văzut, fumatul nu mi s-a mai părut o aşa mare pacoste. Păi, dacă şi Moş Crăciun a zis că e mişto să faci puff, puff, pot eu să-l contrazic?
