Ce ma oftica la colectia "Adevarul"
Sunt cateva lucruri care ma scot din sarite cand vine vorba de colectia 100 de opere esentiale din biblioteca ziarului Adevarul. Sunt carti clasice, sunt prezentate in maniera clasica, calitate ok, pret ok. Da, sunt opere esentiale. Pe cele mai multe le-am cumparat, chiar daca aveam editii mai vechi, deoarece „Biblioteca pentru toti” era cam jerpelita si nu prezenta garantii ca va mai rezista unei runde de lectura. Dar totusi:
1. Nici un vanzator de ziare pe care l-am intalnit in ultimele 3 luni nu-ti da cartea fara un bacsis de 4-5 lei noi.
2. Aceeasi carte pe care o cumperi cu ziarul pt 11 lei, am vazut-o la tragul de Carte, la standul Adevarul, cu 50 de lei.
3. O asemenea initiativa, bazata pe opere de autori morti, cu costuri oarecum reduse in ceea ce priveste drepturile de autor este complicata de o poveste cu traduceri dubioase, procese si alte chestii asemenea (articolul aici). Daca ne luam dupa cei care acuza, scopul ar fi scaderea si mai mult a costurilor de productie.
Pe scurt, ca sa sintetizez cele trei lucruri care ma oftica la colectia Adevarul, mi se pare ca orice ai face ca sa cumperi o carte din acea colectie poti ajunge sa te simti fraierit intr-un fel sau altul.
