Ce (n-)am înţeles eu din Moldova. Vina Romaniei
Se face o saptmana de alegeri, revolta şi nelinişte în Republica Moldova. Nu sunt expert în politică externă, trebuie precizat. Aşadar, citiţi cu indulgenţă:
– Am auzit definiţiile revoluţiei, cu idealuri şi nonidealuri şi alte chestii. Eu cred că o revoluţie sau o revoltă capabilă să schimbe ordinea socială are, în primul rînd un mesaj clar, funcţionează ca în ordinea publicitară. Cel mai important mesaj în revoluţia de la 89 a fost: Jos Comunismul, jos Ceausescu. Simplu.
– din Moldova au venit sute de mesaje contradictorii pe care noi înşine le-am interpretat aiurea. Jos Voronin, Jos rusii, haideti sa ne unim cu Romania, cu UE, vrem independenta (de cine cum?), versuri de Paunescu si Vieru. Nimeni n-a mai ştiut pentru ce şi cum strigă. Şi în Romania ieşeai în stradă şi cu Noua dreapta, şi cu Noii golani, care sunt diferiti de noua dreapta şi cu studenţi deştepţi, iar problema era că nimeni n-a strigat din toata inima un acelaşi slogan – fiecare urmărea cu totul altceva.
– media ROmanesti au avut o vina maxima, pentru ca am proiectat asupra Basarabiei instntaneu toate himerele noastre. Ce legatura avea „unirea cu tara” cu protestul moldovenilor care au sarit impotriva unui regim oligarhic, izolationist care i-a tinut atita timp departe de o dezvoltare normala sau macar de sperante normale.
– un domn scria undeva ca acolo se petrece o revolutie anticomunsita blabla si jubila ca eu si prietenii mei am scos o antologie despre iluzia anticomunista romaneasca. Ce treaba avea una cu alta? Faptul ca am scos la Chisinau o antologie impotriva anticomunistilor romani care ataca regimul dupa 20 de ani spune mult despre ce oameni tari sint acolo si ce oameni slabi sint aici. Lupta anticomunista din Moldova e de fapt alta himera romaneasca, himera care ne-a blocat reactia rapida. N-am facut nici un efort real sa intelegem ce se intimpla, de fapt, acolo. Cu o saptamina inainte nici nu stiam cine lupta impotriva lui Voronin la alegeri. Dar eram toti anticomunisti!
– Romania ar fi trebuit sa sprijine clar o miscare impotriva unei puteri corupte care a rupt Moldova de lume. Scurt, fara sclipici diplomatic. Asa… am ajuns intr-un noian de ambiguitati. nimeni nu mai stie ce vor moldovenii de fapt, ce vrem noi de la ei, ce ar trebui sa cerem de la Europa pentru ei. Si atunci tacem
– Oamenii aia au iesit in srada si revolta le-a fost infrinta de faptul ca nu i-am percepot corect si nici n.am incercat. Pot intelege explicvatiile despre contextul care nu mai tolereaza revolutii portocalii. Dar nu sint suficiente.
– În Moldova acum e multă frică. Voronin a ieşit întărit din înăbuşirea mişcărilor de stradă. Sentimentul romanesc al vinei se va adînci pentru simplul fapt că „fraţii” noştri vor ieşi din aceste evenimente mai înfricoşaţi, mai izolaţi, le va fi şi mai rău. Şi, din ce am înţeles cu aceia cu care am vorbit, nu vroiau decît să le fie ceva mai bine, să le dea un semn mafioţilor de la vîrf că sunt acolo. Restul, luptele împotriva Rusiei, comunismului, capitalismului sau ce s-o mai fi plămădit n-au fost decît perdele de fum pe care ni le-am pus delicat în faţa ochilor pentru ca nu cumva să fim nevoiţi să facem ceva.
