Ce ti-e si cu globalizarea asta!
Aseara, intr-o ora sacrificata pe altarul stomacului la Carrefour, pe linga cele trebuincioase, am cumparat si zmeura. Stiu, seamana a fita, dar n-am cum sa va explic cum e cu poftele carora nu li se poate rezista, o sa fiu intrebat in cate luni este fata si cine e tatal 🙂 Ma rog, ce voiam sa va spun este ca zmeura, daca este adevarat ce scrie pe ambalajul cutiei de fix 125 grame, vine din Patagonia. Dincolo de faptul ca Patagonia chiar exista, desi as fi jurat ca a inventat-o Jules Verne pentru Copiii capitanului Grant (gluma), importul de zmeura patagoneza ma face sa gandesc ca globalizarea si-a atins apogeul. Cum se poate explica altfel o seara in care ai ca desert zmeura din Patagonia, dupa ce ai luat o excelenta cina constand dintr-un cotlet de porc polonez, cu garnitura de cartofi recoltati din Franta, salata verde din Spania cu castraveti romanesti (stropita cu ulei de masline grecesc) si vin din struguri copti de soarele Toscanei. Sa mai adaug si faptul ca totul se intampla imbracat fiind cu o camasa produsa in Tunisia pentru o firma cu sediul la Paris, jeansi fabricati in China pentru o companie din Marea Britanie si pantofi facuti in Vietnam intru propasirea unei firme cu nume de producator muzical american? Nu, mai bine nu, veti spune ca exgerez, desi sunt sigur ca asta incepe sa li se intample tot mai multor romani. Partea frumoasa este ca nici nu trebuie sa fii bogat pentru a-ti petrece o astfel de seara „internationala” acasa, in buricul Bucurestiului.
PS
Am o nelamurire, e legata tot de zmeura, in Patagonia traiesc ursi? Si daca da, cum li se spune, Mos Martinez? 🙂
