Cioran, dialog inedit din 1991. "România este eşecul permanent"


    Un eveniment editorial. Săptămîna aceasta apare în librarii un text inedit la Polirom, cu totul inedit. În octombrie 91, Sorin Antohi şi Luca Piţu au înregistrat un dialog cu Emil Cioran. Dialog, nu interviu. Şi este unul delicios, şi prin referinţe culturale, şi prin obsesiile anilor 90, şi prin mica bîrfa intelectuală. Din păcate, Luca Piţu nu a avut la el decît două casete audio…
    Cartea se numeşte „Neantul românesc” pentru că Emil Cioran, după ce apucase să vadă eşecul repunerii pe picioare a Romaniei imediat după decembrie 89, a vrut să scrie o carte cu acest titlu. Din proiect a rămas doar acest dialog. Convorbirea a avut loc în franceză, ediţia este bilingvă.
    Am citit-o  dintr-o suflare şi dau aici cîteva citate. Dar, mai întîi, trebuie să spun că nu doar Cioran e eroul cărţii. Este fascinantă întîlnirea şi din alt punct de vedere. Sorin Antohi şi Luca Piţu încercau o împăcare în acel moment. Fuseseră prieteni, dar Piţu îl taxase zdravăn cu cîteva luni înainte: dintre epitete putem găsi „securist, lichea, impostor” etc. – o spune Antohi în introducere. Vizita la Cioran trebuia să fie şi o normalizare a relaţiei dintre cei doi. Iată că în 2009 apar împreună pe coperta unei cărţi…
    despre Regele Mihai:

    Omul ãsta pentru care aveam, cred, cel
    mai mare dispreþ, pentru cã e un amãrît… Dar m-a
    impresionat viaþa lui. Tipul ãsta a fost toatã viaţa o
    victimã. Toatã viaþa ! Nu ştiam. Cum e posibil sã tratezi
    astfel un om ? E de neînchipuit. Şi faptul cã nu a fost
    apãrat, cã românii sînt totuşi. Deci mi-a citit toate
    astea. Evident, se vede cã nu e cineva energic. Dar cel
    puþin e sincer ! Nu vorbeşte decît despre eºecurile lui,
    ºi sînt considerabile ! (Rîsete.)

    evident, apar multe consideraţii despre români, România:

    românii sînt totuºi un popor inteligent. Dar e
    ceva exterior ! Strãluceşte, dar nu are o bazã. Existã
    ceva în neregulã la rãdãcinã. ªi asta e probabil drama.

    E un defect incurabil

    E.C. : Cînd am aflat asta, mã aflam în strãinãtate.
    ţara asta, România, e ceva de neînchipuit !
    Este eşecul permanent. Îmi imaginez cã trebuie
    sã fie destul de greu sã trãieşti asta în România, dar şi
    în strãinãtate. Fiindcã nu poţi sã nu urmãreşti evenimentele,
    în ciuda tuturor. Oamenii mã întreabã :
    Dar ce-i asta ?. . Şi, în cele din urmã, de obosealã, le
    spun : Este eşecul permanent.. (Rîsete.) Nu meritã.
    Este ţara eşecului, este specialitatea româneascã

    Din gama „bîrfă intelectuală”. Emil Cioran s-a văzut în situaţia imposibilă de a avea grijă de o iubită a lui Mircea Eliade (actriţa Sorana Ţopa, femeie fatală a interbeliului) părăsită în stil „românesc”:

    E.C. : Da. Am avut o corespondenţã enormã cu ea. Nu
    ştiu ce s-a întîmplat cu ea. Era o figurã. Era arhitectã.
    Eliade s-a comportat ca un român. (Rîsete.) A lãsat-o
    pentru actuala lui soţie. Ea a profitat. Aºa cã mã suna
    mereu ca sã se plîngã.
    L.P. : E tipic românesc, nu ?
    E.C. : Am sã vã povestesc cum s-a întîmplat. Eram la
    Sibiu. Şi Eliade mi-a scris cã urma sã vinã la Sibiu cu
    Sorana. Ea a venit singurã. Îl aştepta, cumpãra bomboane
    Şi pînã la urmã el nu vine. S-a dus la actuala
    lui soþie.

    copertaneant

    Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here