Cîteva chestii pentru Goşu. Cerem de la Vântu ce nu mai cerem de la stat


    Armand Goşu scrie despre Realitatea şi am nişte întrebări să-i pun, eu fiind, după logica deja de fier din „societatea civilă”, omul lui Vântu pentru că-s angajat în trustul lui. Dacă e cineva care să mă bănuiască totuşi de bune intenţii şi de faptul că-mi rezistă axioma personală „nu-mi spune nimeni ce să spun”, pentru acei „cineva” am totuşi cîteva observaţii. Goşu zice:

    Lăsând însă la o parte demersul de acum al Realităţii, care va căpăta un răspuns în evoluţia din perioada de campanie, se ridică întrebarea dacă postul are vreo şansă să se transforme într-o televiziune comercială de ştiri care să trăiască din ce încasează.
    Poate să facă acest lucru? Nu cred, pentru că în nicio ţară din jurul României nu există o astfel de televiziune cu ştiri şi talk-show-uri de dimineaţa şi până seara. Da, funcţionează canale de ştiri în ţări ieşite din comunism odată cu România, dar ele sunt publice, nu comerciale. Dacă Polonia sau Cehia, ale căror performanţe economice sunt superioare României, nu au o piaţă de publicitate suficient de puternică încât să susţină financiar o televiziune comercială de ştiri, cu atât mai puţin acest lucru este posibil în România.

    e pe pierdere deci e nefiresc să existe! E o inferenţă beton. Adică numai ce face profit nu e suspect. Sînt de acord cu multe dintre observaţiile despre tonul prezentatorilor, despre antenizarea (otevizare, cum vreţi) stilului de moderare. Dar mă deranjează logica lui Goşu. Îi dau un singur exemplu: Ziarul financiar a mers zece ani pe pierdere şi apoi a devenit cel mai profitabil brand în print. Deci, ideal vorbind, nu e nimic în neregulă să pierzi un timp pentru a spera să cîştigi. nici măcar în logica ultracapitalistă…
    – dacă ăia din jur n-au, nici noi nu trebuie să avem. Eu cred că aceste televiziuni ar putea fi un cîştig, dar ele suferă de aceeaşi imaturitate de care suferă cam toată industria. În plus, românii sînt mari consumatori de tv, spre deosebire de polonezi, unguri care mai bagă şi cinema, cărţi etc. E o piaţă diferită, pur şi simplu. Singura mare problemă e, adevărat, cum s-o cîştigi.
    – trei, şi cel mai important, este că exact în logica lui Goşu, am sărit cu picioarele pe privaţi pentru că TVR a rămas o cauză pierdută. Are un buletin de ştiri cît de cît onorabil, vreo două trei reportaje, dar atît! E varză în ce priveşte actualitate, exclusivităţi, dezbateri, nu poate impune agendă, nimic. Cu alte cuvinte, cerem de la Vântu ce nu ne mai poate da statul. O fi în regulă? Sau e statul slab, ca să cităm din patroni clasici? Numai că Goşu scrie dintr-o zonă pro-Băsescu, chiar dacă moderat critică. Iar au uitat că omul ăsta cu ai lui e la putere? Că statul sînt ei? De ce a murit complet dezbaterea TVR?
    Mă întreb şi eu ca prostul, dar eu sînt vîndut pentru că sînt muncitor angajat şi la aşa logici ultramegaliberale, angajat înseamnă sclav, normal. Sau „oaie”, după alt mare clasic.

    Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here