Oamenii din umbră la lumină. Update: răspuns doamnei Săftoiu
Poate sînt mai lent în gîndire, dar ideea de consilier al maimarilor politici implică ideea de discreţie, de om din umbră care îşi anulează cumva personalitatea publică pentru a fi eficient în slujba imaginii altuia. Constat că, mai nou, consilierea e la rîndul ei o chestie de imagine şi se face prin intermediul televizorului. Asta indică două nuclee de amatorism şi impostură: în zona clienţilor care îşi aleg oameni pentru sfat după numărul de apariţii la televizor şi în zona consilierilor care îşi împrăştie înţelepciunea la tv pentru contracte mai ţepene.
Nu-i înţeleg absolut deloc pe soţii Săftoiu. Sau îi înţeleg dacă s-au aşezat pe strîns bani fără să-şi mai facă probleme etice sau de altă natură. Nu înţeleg ce e cut atîta defilare a Adrianei Săftoiu pe la televiziunile lui Voiculescu. Dar, dacă banii curg, oamenii se simt profesionişti. Şi bagă textul ăla cu „nu contează clientul, noi muncim onest”.
Meseria de consilier este practicată din ce în ce mai intens de Andronic care explica nu demult tot pe la antene cum o servietă de supraveghere şi ascultare costa vreo 50.000 de lire la Londra. Adică destul de ieftin, explica el. Cu vreo cinci serviete faci superconsiliere, mă gîndesc… Şi Andronic a început să apară obstinat pe sticlă. E un trend, clar.
Exista la un moment întrebarea: cum arată Finkelstein ăsta? E o întrebare care conţine răspunsul: poate omul e bun şi pentru că e discret. Sau poate consilierii nu mai trebuie să lucreze tăcut şi eficient. La noi se suflă tare în goarnă, se iese în public pentru mici manipulări şi pentru sfaturi secrete se folosesc serviete… Bleah, urît job.
Răspuns doamnei Săftoiu
Mai întîi vă mulţumesc pentru că aţi intrat în dialog cu oamenii de pe acest blog. Apoi, aş preciza ca era vorba despre o chestiune generală, de profil al consilierului aşa cum îl vede un ignorant în ale politicii. Nu vă bănuiam de trafic de informaţie, doar vă plîngeam statutul oarecum. Mi se pare foarte greu, de exemplu, să-l sfătuieşti pe Orban (e o ipoteză) după ce l-ai contracarat atîta timp. În ultimul rînd, iar dumneavoastră ştiţi mai bine „piaţa” decît mine, mi se pare o zonă suspectă prin uşurinţa cu care se încasează grămezi de bani pentru „sfaturi” – aici nu vă acuz în nici un caz pe dumneavoastră, doar mă minunez că sînt de cheltuit sume enorme pe chestiuni mai mult sau mai puţin diafane venite nu neapărat de la profesionişti. Despre ziariştii deghizaţi în consilieri am mai scris şi eu dar m-ar interesa dacă aveţi exemple proaspte:) . A, şi vroiam să vă mai întreb dacă e adevărat că i-aţi oferit consiliere lui Pinalty de la Piatra Neamţ? Scuzaţi, iar încep cu întrebări fără răspuns. Mulţumesc,
c
