Crinul negru
Pe scurt, despre petele lui Crin Antonescu si cit de negre sunt ele.
Asocierea cu Patriciu. Indiferent cit adevar e in acuza ca Antonescu e omul lui Patriciu, asocierea nu-i face bine, dar aici e loc si de nuante. Nu-l avantajeaza mai ales in fata celor care tin cu Basescu dar poate fi un atu in cucerirea celor mai tineri care vad in seful Rompetrol un model de bussinessman. Exista si din astia, si nu putini.
Lenevismul. Crin e atacat si pe motiv ca n-are activitate parlamentara, ca e campion al absentelor din Parlament . De acord. Aici Crin Antonescu are o problema si doar o campanie de imagine care sa faca din el un politician dinamic, omniprezent, energic poate contrazice cumva aceasta slabiciune.
Vorbeste bine, dar n-are continut. Asta nu prea tine. E subtire. Cind nu ai nici o responsabilitate concreta, nu conduci o instituie, un partid, un minister (si Antonescu n-a avut in ultimii opt ani) esti condamnat sa vorbesti mai pe deasupra lucrurilor. Asta nu anuleaza contrariul. Antonescu are posibilitatea de a demonstra ca stie sa vorbeasca si despre proiecte majore. Sau nu. Dar asta vom afla in perioada urmatoare.
Nu are in spate un partid mare. Hmm.. Depinde ce intelegem printr-un partid mare. PD-L si PSD, cele mai mari doua partide din România, au obtinut, fiecare, la ultimele alegeri, mai putin de 15 la suta din optiunile romanilor cu drept de vot. Pe de alta parte, a masura sansele unui candidat doar prin raportare la marimea/forta partidului pe care-l reprezinta e inselator.
In fine, pentru mine, Crin e un personaj agreabil dar un politician inca neconvingator.
