Cristian Ghinea lanseaza CRPE
Cristi Ghinea, capsunarul de la London School of Economics, s-a intors in tara.
A construit, impreuna cu un grup de tineri experti, un ONG cu care are ambitii mari – nu doar sa faca evident faptul ca „Uniunea Europeana e sexy”.
Astazi se lanseaza oficial CRPE – Centrul Roman de Politici Europene.
Pe site gasiti si un prim document, foarte util si interesant in perspectiva alegerilor europene.
De acum inainte, indraznesc sa spun ca trebuie sa adaugati la lista institutiilor care au ceva de spus in Romania si CRPE-ul lui Cristi Ghinea si compania.
Cristi mi-a dat un interviu pentru blog. Il cititi mai jos:
C.Patrasconiu: De ce nu candidezi pentru europarlamentare?
Cristian Ghinea: Ouch. Asta de unde ti-a venit?
din casca
mi-a suflat dracusorul in casca!
Bon, atunci zi-i ca nu m-a intrebat nimeni. Un domn cu care faceam conversatie mi-a zis `Decit sa te apuci de ONG, mai bine vorbesc eu cu X pentru alegeri. Vrei?`. Era mai mult in gluma, am zis ca nu e cazul. Am treaba si visuri acum, cu CRPE. Daca patria ma cheama mai incolo si chiar nu poate fara mine, mai vorbesc eu cu ea.
Dar cu CRPE nu poti sa candidezi? Ar putea sa fie, cindva, o rampa de lansare spre un partid, nu?
Nu. In mod clar nu. CRPE este un think-tank si asa va ramine. Ne ocupam cu idei, nu cu puterea. Ideile conduc lumea – am o intreaga filosofie despre asta. Ideile bune fac lumea mai buna. Deocamdata idei proaste conduc Romania, de cele mai multe ori. Aici ma vad, aici ma pricep si aici cred ca pot sa fac ceva util. Ma intrebi tu sau iti zic eu ce este cu CRPE?
Sigur! Mai ales ca primele trei initiale sint, pentru Romania, intr-un fel problematice – CRP J
Este Centrul Roman de Politici Europene si accentul cade pe ultimele initiale. Este un think-tank, adica un rezervor de idei in traducere exacta. Am adunat citiva oameni care se pricep, care au ba expertiza, ba experienta, ba amindoua si vrem sa propunem solutii. Daca intri pe site www.crpe.ro, o sa vezi acolo niste domenii mari de interes pentru UE, cum le vedem noi si cam ce am putea propune pentru Romania. Mi se pare ca e nevoie, pentru ca deocamdata am intrat in UE, dar ce vrem sa facem acolo e mai putin limpede.
Asa ca vom avansa idei, solutii, propuneri, dezbateri. Marea miza este sa atragem un public care este vag interesat, dar fuge cind aude de UE, pentru ca domeniul este considerat plicticos. Eu cred ca poate fi sexy si asta incerc.
Asta despre public. Apoi ne adresam si presei si politicienilor, punem subiecte pe agenda, sau furnizam expertiza pentru subiecte deja pe agenda. De pilda, povestea cu Elena Basescu versus TRU sau Alina Mungiu – Pippidi, in primul paper CRPE, pe care il poti vedea pe site, propunem schimbarea sistemului de vot cu lista inchisa cu o varianta in care publicul poate vota nume, in interiorul listei. 18 țări din UE au un astfel de sistem la alegerile europene, față de 9 cu listă blocată ca la noi, deci nu inventăm apa caldă, doar importăm soluții bune.
Eu imi amintesc ca TRU acuza excesul de rigoare la AMP…
desi era, in acelasi timp, de acord cu dna Mungiu
Ideea era ca exista candidati de valori inegale, iar acum partidele ne baga pe git o ordine fixa. O accepti sau votezi cu alt partid, sau nu votezi deloc. Daca lasi publicul sa-i voteze pe TRU sau AMP individual, atunci scandalul arata altfel. Si nu e vorba numai la PDL. Si la PNL as vota cu Daianu, pe care l-am vazut recent in Parlamentul European dezbatind competent cu Balcerowicz de pilda, dar nu cu Norica Nicolai. Asa este la toate partidele. Eu vorbesc despre un sistem. Daca nu lasi publicul sa aleaga individual, atunci nu ai dreptul sa te plingi ca nu vine la vot sau ca este cinic. Noi propunem renuntarea la lista inchisa, si adoptarea celui mai simple variante: partidul iti pune o lista in fata, dar tu poti schimba ordinea
Altfel, sistemele variaza prin UE. Preferatul meu este cel din Luxemburg, dar este atit de departe de ce avem noi, incit nu cred ca are sanse. Acolo poti vota mai multi candidati, individual, de la partide diferite. Ca să înteleagă lumea despre ce este vorba: Luxemburgul trimite sase europarlamentari, atunci alegatorii au sase voturi, pe care le pot distribui cum vor, pe mai multe liste de partid chiar. Asta s-ar putea aplica la noi pe regiuni, de pildă regiunea București-Ilfov ar trimite patru europarlamentari, atunci ai avea patru voturi și le distribui cui vrei, individual. Dar, repet, deocamdată propun măcar o schimbare în sensul bun, măcar să putem diferenția între oameni de pe aceeași listă. Apropo, tot in paper spun si povestea a ceea ce s-a intimplat in 2006, cind Vasile Puscas a propus votul preferential in Romania, la nivel regional chiar.
O poveste cu o morala amara
L-au suntat in comisie, sa vezi ce argumente avea Mihai Voicu, te apuca risul. Trebuie sa le multumesc si colegilor mei Marina Popescu si Florin Poenaru, care m-au ajutat cu idei și cu date. Poate apuc să iti spun si despre ceilalti, nu sint singur in povestea asta
am vazut pe site. ai oameni foarte tineri si, majoritatea, destul de putin cunoscuti. De ce ai ales asa? Sau de ce ati decis sa mergeti in formula asta?
Vreau sa le dau o voce publica, sint foarte buni. Nu vreau sa ma laud, sa ma opresti daca sesizezi ingimfare, dar avem acolo pe lista trei masterate la LSE, unul la Cambridge, citeva la CEU, unul la Hertie School la Berlin, trei doctorate – la CEU, la Essex si la Maryland. Hai ca ma opresc. Pe linga asta, avem citeva zeci de ani de experienta in presa si prin ONG-uri. Asta e CRPE la o privire. A sunat prea laudaros?
nu
nu a sunat asa
observ ca
aveti mai multa expertiza decit experienta sau, ma rog, decit ce se intelege aici la noi prin „experienta”
pe mine ma bucura asta
Toti sint oameni care s-au intors in Romania sau care au ramas acolo, dar sint foarte interesati de Romania. I-am cules pe unde am umblat, sint oameni pe care eu ma bazam cind imi scriam articolele si ii intrebam cind nu stiam ceva. Sper sa ii mobilizez sa facem o treaba buna.
asta, expertiza, nu va ramine nepedepsita in Romania
sa stii cu adevarat despre ce vorbesti nu prea ramine nepedepsit aici!
Cum ziceam, nu ne ocupam cu puterea, ci cu ideile. Astea nu sint o resursa limitata, asa nu cred sa deranjam. Daca oamenii vor sa preia idei bune, e bine pentru toti. Dar sa ai romani care publica pe afara la edituri mari, in reviste prestigioase si sa nu fie auziti aici, e o pierdere de resurse umane.
hai sa revenim putin la o idee pe care ai enuntat-o mai sus – anume, ca UE e sexy!
cum se face ca, desi romanii sint printre cei mai euro-optimisti, nu gasesc multe in comun cu aceasta „institutie”?
Pentru ca UE inca este un fel de Mos Craciun. Avem asteptari mari. Inca e pe locul trei la incredere, dupa Biserica si armata. Asta are si o parte buna, dar si una negativa. Nu mi se pare ca traim cu ideea ca sintem acolo si ca deja sintem parte la decizii. Ca ce se discuta la Bruxelles, ne va afecta direct. Deocamdata, traim cu obsesia banilor – fondurile ba vin, ba nu vin, etc. Dar sint acolo dezbateri fascinante unde avem interese. De pilda, in functie de cum se termina dezbaterea pe reforma Politcii Agricole Comune depinde ce se va intimpla cu 30% dintre romani care lucreaza in agricultura. La fel cu standardele de poluare, cu circulatia fortei de munca, sint multe. Noi ne propunem si sa informam si sa formam opinia interna.
E o nisa buna asta pe care ati decis sa evoluati cu ONG-ul vostru? goala? generoasa?
E grea, pentru ca nu e usor sa comunici pe aceste subiecte. Poate de aceea este si goala. Iar generoasa este.
Cu cine va concurati direct in tara?
Direct nu avem concurenta. Aici nu e ca la firme, nu concuram pe o piata, pentru ca ”piata” ideilor este flexibila. Sint think-tankuri in Romania, SAR, GEA, IPP. Dar mai este loc de mult mai multe. Cele sectoriale sint putin dezvoltate. Cit am stat in Anglia m-am tot ducumentat – stii ca atunci cind am facut interviu tot aici pe blog, cind eram acolo, ti-am spus ca asta vreau sa fac cind ma intorc. In Anglia sint foarte multe, e o industrie. Firmele baga bani in asa ceva, exista fund raising ca profesie pentru asemenea organizatii. Vorbeam cu cineva de la un think-tank britanic care imi povestea cum fac rost de bani, de pilda obtinuse citeva zeci de mii de lire ca sa studieze cum pot fi tinerii implicati in politica prin noile tehnologii. Si un lant de supermarketuri a vrut sa isi asocieze brandul cu asa ceva. Sper sa ajungem si noi macar aproape. Nu prea avem contactul dintre mediul privat si piata ideilor, acum se dezvolta abia.
Cine va plateste, ai cui sinteti?
Din pacate si din fericire, ai nimanui. Deocamdata, tot ce vezi e facut pe baza de voluntariat si platit de noi. Mi-ar fi fost mai usor daca vreun mogul baga bani in asa ceva, dar nu cred sa fie interes. Ma rog, ar fi fost usor in sens material – bani, sediu, dar greu ca moral. Cind am fost in America am vazut ce pot face oameni liberi care se asociaza, de la distribuit mincare la saraci la think-tankuri cu sute de angajati. Ca sa revin la intrebare, sintem deci voluntari. Avem proiecte depuse la finantatori institutionali, sint convins ca vom avea succes. Sint si fonduri europene care sprijina acest tip de activitate. Dar ambitia mea este sa conving niste companii romanesti sa isi asocieze brandul cu noi, sa apara in public alaturi de niste idei desptepte si sa acopere costurile de cercetare. Vom dezvolta si aceasta latura de fund raising. Daca sunt doritori prin companii, sa ne scrie la [email protected]
Deoamdata, singura contributie externa, pe linga oamenii de pe site, a venit de la Fundatia Synergetica, oamenii de acolo au adorat ideea cind a fost prezentata la o conferinta si avem un birou, cu o perioada de gratie pina vom putea contribui la cheltuielile comune. Vreau sa le multumesc aici public. Altfel, vom anunta pe site toate finantarile si donatiile.
„Yes, we can!”?
For sure!
cind mi-ai zis ca vrei sa deschideti cu un policy paper precum e cel care e acum si pe site la voi, imi spuneai si ca ai avut de ales intre mai multe subiecte
asadar, ce mai aveti pe teava?
Acesta e subiect de dezbatere interna, sintem un grup destul de galagios cine ne intilnim. Pe teava mai avem un sondaj special (nu spun publicul chestionat) despre cum se vede Romania la Bruxelles, un posibil paper despre forta de munca in Romania si reglementarile din domeniu (pentru ca politicile europene au urmari cam peste tot in politicile interne). Un alt paper despre dezbaterea pe Politicile Agricole si cum ne afecteaza solutiile propuse. Si inca unul fierbinte despre directiva cu data retention (pastratea datelor din comunicatii), cea poreclita la noi Big Brother. Despre cum a fost ea adoptata la Bruxelles (este o poveste interesanta), ce spune traseul ei despre cum se iau deciziile in UE si evident despre cum intra Romania in poza. Nu le lua ca pe niste promisiuni, tot discutam, s-ar putea sa renuntam la unele sau sa venim cu altele, s-ar putea sa apara noi subiecte in dezbaterea publica pe care sa venim cu o perspectiva. Daca ne fura careva vreo idee, esti pedepsit sa faci munca voluntara la CRPE.
daca ma platiti bine, fac voluntariat si la voi!
(asta sigur sa va interpreta!)
Sigur
